Belgradul scoate din nou motorină din rezerva de stat, ca să țină piața aprovizionată. Ministrul sârb al Energiei, Dubravka Djedovic Handanovic, a anunțat joi că aproximativ 5.000 de tone de Eurodiesel vor fi puse în circulație. Motivul: distribuitorii au încetat să mai importe din cauza prețurilor, iar consumul din octombrie este estimat la circa 205.000 de tone. Informația a fost transmisă de Reuters și preluată de Agerpres. Măsura arată cât de încordată e situația, însă cantitatea e mică față de cerere. Cele 5.000 de tone înseamnă sub 2,5% din consumul lunar estimat, deci guvernul câștigă doar câteva zile de liniște pe piață.
Problema nu ține doar de Serbia. Războaiele din Iran și Ucraina au dat peste cap aprovizionarea globală cu motorină. Milioane de barili au rămas blocați în Orientul Mijlociu și în Rusia, stocurile au coborât la minime istorice, iar prețurile au urcat la niveluri record. Iar motorina ține în mișcare agricultura, industria prelucrătoare și transportul greu, așa că scumpirea ei ajunge repede în costurile de producție și în prețul produselor. Octombrie e o lună grea pentru o țară cu agricultură importantă: se strâng recoltele și se fac lucrările de toamnă, iar cererea de combustibil crește exact când oferta e cea mai slabă.
La criza globală se adaugă o problemă de transport. Nivelul foarte scăzut al Dunării în Ungaria, Serbia și România a limitat barjele și navele-cisternă la doar 30-40% din capacitatea normală de încărcare. Din această cauză, în august, importurile de combustibil ale Serbiei pe Dunăre au ajuns la doar 25-30% din volumul planificat. Logistica a rămas scumpă, iar importatorii nu mai găsesc un motiv să aducă marfă pe care ar vinde-o cu pierdere.
Nu e prima intervenție de acest fel. În august, ministerul a mai eliberat 23.000 de tone din rezerve către distribuitorii de pe piață. Tot atunci, a obligat compania petrolieră națională NIS să crească prelucrarea țițeiului de la 9.500 la 13.000 de tone pe zi. Rafinăria NIS de la Pancevo poate procesa 4,8 milioane de tone de țiței pe an și a devenit principalul sprijin al pieței interne. Numai că NIS e o sursă de siguranță fragilă: pachetul majoritar este controlat de Rusia, iar compania se află sub sancțiuni americane. Belgradul depinde astfel tocmai de o rafinărie prinsă în disputa geopolitică dintre Washington și Moscova.
Pe termen scurt, Serbia nu prea are alte variante. Rezervele de stat sunt finite și fiecare tranșă eliberată lasă țara mai expusă dacă apare un nou șoc. Dacă Dunărea nu revine la un nivel normal și prețurile internaționale nu scad, Belgradul va trebui probabil să aleagă între alte extrageri din stocuri și intervenții mai directe pe preț. Pentru economiile din regiune care depind de transportul pe fluviu, cazul sârb arată ce se poate întâmpla când o criză globală coincide cu o secetă.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original