Aproape unul din doi angajați români spune că e epuizat din cauza muncii sau că munca i-a agravat oboseala. Procentul este de 45%, cu opt puncte mai mare decât media Uniunii Europene, de 37%. Datele vin din studiul european OSH Pulse 2025 și arată că angajații din România sunt printre cei mai obosiți din Europa. Mai grav, mulți nu vorbesc despre asta: 55% dintre ei cred că, dacă ar recunoaște o problemă de sănătate mintală, și-ar putea afecta cariera. Media europeană este de 48%.
Cele mai des invocate cauze sunt concrete. 40% dintre angajații români spun că problema lor este presiunea timpului sau volumul prea mare de muncă, iar 24% vorbesc despre stres, depresie sau anxietate. Cifrele arată și o problemă de organizare a muncii. Burnout-ul nu ține doar de rezistența fiecăruia. Apare acolo unde sarcinile cresc, termenele se scurtează și nimeni nu întreabă cât mai poate duce omul. Organizația Mondială a Sănătății descrie burnout-ul exact așa: nu este un diagnostic medical în sine, ci un fenomen ocupațional, provocat de stresul cronic de la locul de muncă atunci când acesta nu este gestionat cum trebuie.
Cel mai greu de observat este burnout-ul la angajații foarte buni. Psihoterapeuții spun că oamenii cu rezultate profesionale ridicate își pot ascunde mult timp epuizarea. Își termină sarcinile la timp, chiar dacă dorm prost, nu mai au energie și sunt tot mai încărcați emoțional. Când ajung la terapeut, nu vin cu „burnout”. Vin cu insomnie, anxietate, iritabilitate, oboseală care nu trece, probleme de concentrare sau simptome fizice. De multe ori, decizia de a cere ajutor vine după un moment de ruptură: un atac de panică, un conflict la serviciu sau descoperirea că nu mai pot face lucruri care până atunci li se păreau simple.
Semnalele de alarmă apar mult mai devreme, doar că sunt ușor de ignorat. Printre ele se numără trezirile în timpul nopții cu gândul la serviciu, oboseala care nu dispare nici după weekend sau concediu, nevoia tot mai mare de a controla totul, retragerea de lângă ceilalți și vinovăția care apare de fiecare dată când omul încearcă să se relaxeze. Paradoxal, cine intră în epuizare pare adesea mai implicat ca oricând. Stă peste program, acceptă sarcini în plus și își verifică munca de mai multe ori. Abia mai târziu apar greșelile, conflictele și detașarea față de ce face.
Problema nu privește doar sănătatea angajaților. Un om epuizat greșește mai des, lipsește mai mult și, în cele din urmă, pleacă, iar pentru angajator asta înseamnă costuri reale. Specialiștii spun că prevenția nu presupune măsuri spectaculoase: un volum de muncă realist, priorități clare, autonomie, limite pentru mesajele și apelurile din afara programului și un climat în care angajații pot spune că le e greu. Ultima condiție pare cea mai greu de îndeplinit în România, unde mai mult de jumătate dintre angajați se tem că sinceritatea i-ar putea costa cariera.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original