Statele insulare amenințate că vor fi înghițite de ocean au obținut joi la New York o garanție politică pe care o cer de ani de zile. Adunarea Generală a ONU a adoptat o declarație care stabilește că zonele maritime ale unui stat rămân valabile chiar dacă țărmul său se retrage din cauza creșterii nivelului mării. Documentul mai spune că dispariția unuia dintre elementele care definesc un stat, cum ar fi teritoriul, nu duce automat la pierderea statalității. Pentru țări din Pacific care se ridică doar câțiva metri deasupra apei, miza e cât se poate de concretă: dacă vor continua să existe din punct de vedere juridic după ce uscatul lor va fi acoperit de valuri.
Problema e reală. Dreptul mării leagă zonele economice exclusive, cu tot cu drepturile de pescuit și resursele de pe fundul mării, de linia de coastă. Dacă țărmul se retrage, aceste zone s-ar putea micșora, iar pentru multe state insulare mici ele sunt principala sursă de venit. Declarația adoptată joi merge pe linia pe care statele din Pacific au susținut-o în ultimii ani, adică fixarea granițelor maritime odată ce au fost stabilite. Un document al Adunării Generale nu este însă un tratat și nu obligă juridic statele membre. Greutatea lui este mai ales politică, iar efectul real se va vedea în felul în care guvernele, instanțele internaționale și partenerii comerciali îl vor aplica atunci când apar primele dispute.
„Nu putem permite ca țări și culturi să dispară sub valuri”, a spus secretarul general al ONU, António Guterres. El a vorbit despre vieți pierdute, comunități strămutate și șanse de dezvoltare distruse de apele care cresc. Președintele statului Palau, Surangel Whipps Jr., a luat cuvântul în numele Alianței Statelor Insulare Mici. A spus că, pentru țările a căror existență depinde de ocean, efectele creșterii nivelului mării vor schimba viața locuitorilor și a numit declarația o mare realizare.
Cifrele prezentate de președintele celei de-a 81-a sesiuni a Adunării Generale, Khalilur Rahman, arată de ce subiectul a ajuns pe agenda unei reuniuni la nivel înalt. Nivelul mediu global al mării crește acum de peste două ori mai repede decât în primul deceniu de măsurători prin satelit: de la 2,1 milimetri pe an între 1993 și 2002 la 4,7 milimetri pe an între 2015 și 2024. Principalele cauze sunt încălzirea oceanelor și topirea gheții. Aproximativ 900 de milioane de oameni trăiesc în zone de coastă joase, iar până în 2050 peste un miliard ar putea fi expuși riscurilor de pe litoral. Efectele nu se opresc la insule. Porturile asigură peste 80% din comerțul mondial cu mărfuri, iar inundațiile care afectează porturile, drumurile, infrastructura energetică și lanțurile de aprovizionare pot ajunge în prețul alimentelor și al medicamentelor, a avertizat Rahman.
Declarația cere mai multă cooperare internațională, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și bani pentru statele vulnerabile, ca acestea să se poată adapta. Reuniunea a fost organizată în baza unei decizii din 2024, prin care statele membre s-au angajat să colaboreze mai mult împotriva efectelor creșterii nivelului mării. Rămâne întrebarea pe care o ridică orice text de acest fel: cine plătește. Statele insulare au contribuit foarte puțin la emisiile globale, dar suportă unele dintre cele mai grave consecințe. Principiile juridice din declarație le dau un sprijin important în negocieri, însă digurile, relocările și adaptarea costă bani, iar pe acest subiect marile economii au promis mult mai mult decât au plătit până acum.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original