Rezerva de petrol pe care Iranul o ținea pe petroliere în afara Golfului Persic s-a topit: de la aproximativ 135 de milioane de barili la începutul războiului, în februarie 2026, au rămas sub un milion la începutul lunii octombrie, iar până la mijlocul lunii stocul a fost practic epuizat, potrivit datelor firmei de analiză Kpler. Fără acest tampon, Teheranul rămâne fără una dintre ultimele căi prin care mai vindea țiței cumpărătorilor asiatici sub blocada navală americană.
Informația vine dintr-o investigație a The Wall Street Journal, preluată de publicația italiană Il Post. Petrolul stătea pe nave plasate mai ales în apropierea coastelor Malaysiei și Singapore, de unde putea fi vândut fără ca petrolierele să mai treacă prin Strâmtoarea Ormuz. Mecanismul funcționa însă doar cât timp stocul exista: după blocada impusă de Statele Unite în aprilie, Iranul nu a mai putut reumple navele cu încărcături noi, iar cele care își vânduseră marfa nu s-au mai putut întoarce în porturile iraniene.
Presiunea a avut o pauză în vară. Restricțiile au fost suspendate temporar în timpul negocierilor, iar Teheranul a încercat atunci să scoată cât mai multe petroliere în ape internaționale. După eșecul discuțiilor, Washingtonul a reinstaurat blocada în iulie. Rețeaua folosită de Iran, așa-numita „flotă-fantomă”, e formată din nave adesea vechi, cu structuri de proprietate greu de urmărit, iar transferurile de încărcătură de pe o navă pe alta, înainte de livrarea către rafinăriile chineze, îngreunau identificarea originii petrolului.
Miza e financiară. Petrolul aduce Iranului principala parte a valutei și, potrivit estimărilor citate de presa internațională, între 30% și 40% din veniturile guvernamentale, într-o economie deja apăsată de inflație și de deprecierea monedei. Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu, CENTCOM, susține că blocada a privat Iranul de venituri de 25 de miliarde de dolari. Este însă o evaluare a autorităților americane, nu un calcul verificat independent.
Efectul complet nu se vede încă. Plățile pentru petrolul deja livrat ajung de obicei la vânzători în aproximativ două luni, așa că Teheranul mai poate încasa o vreme bani din contracte vechi. Pe măsură ce aceste încasări se subțiază, lipsa unor stocuri de vândut ar putea deveni tot mai vizibilă în bugetul statului iranian.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original