Wasabi-ul adevărat, cel ras proaspăt din rizomul plantei japoneze, se poate cultiva și acasă, într-un ghiveci. E însă o cultură pentru grădinarii răbdători și atenți, nu pentru începători. Planta vrea răcoare, umbră și umiditate constantă, adică aproape opusul a ceea ce cer busuiocul sau rozmarinul de pe pervaz. Iar rizomul, partea care se rade, are nevoie de 18 până la 24 de luni ca să ajungă la maturitate. Merită efortul mai ales pentru cei curioși să afle cum arată gustul original: specialiștii spun că majoritatea produselor vândute drept „wasabi” sunt, de fapt, hrean obișnuit, amestecat cu muștar, coloranți și alte ingrediente care imită culoarea și, doar în parte, iuțeala plantei autentice.
Numită și hrean japonez, planta (Wasabia japonica sau Eutrema japonicum) face parte din familia Brassicaceae, alături de varză, muștar și hreanul pe care îl știm din bucătăria noastră. Dificultatea vine din locul în care crește în sălbăticie: malurile pâraielor de munte din Japonia, la umbra pădurilor, cu apă rece și curgătoare și aer umed tot anul. Condițiile acestea sunt greu de reprodus, așa că specialiștii în horticultură o consideră una dintre cele mai dificile plante alimentare de cultivat din lume.
Primul lucru de verificat este locul. Ghiveciul trebuie ținut ferit de soarele direct, într-un spațiu umbros, răcoros și bine aerisit. Ideală e o expunere nordică, cu lumină filtrată. Temperatura optimă pe tot sezonul de creștere e între 10 și 20 de grade Celsius. Peste 25 de grade, planta se dezvoltă greu, iar peste 28 de grade se poate ofili sau chiar muri. Cine are verile fierbinți, cum sunt tot mai des și la noi, face mai bine dacă alege o cameră răcoroasă sau un colț umbrit și aerisit al casei decât un balcon bătut de soare. Unde e posibil, un spațiu cu climă controlată e și mai sigur.
Cât timp crește rizomul, planta are nevoie de un îngrășământ echilibrat, cu eliberare lentă, aplicat la fiecare 4-6 săptămâni în sezonul de creștere. La fel de important e aerul din jurul frunzelor. Umiditatea de care are nevoie wasabi-ul favorizează și mucegaiul, și bolile fungice, așa că o ventilație bună face de multe ori diferența dintre o plantă sănătoasă și una pierdută după câteva luni.
Nici așteptarea nu e în întregime fără răsplată. Frunzele tinere au un gust ușor picant și se pot pune în salate sau în preparate reci, iar tulpinile tocate merg folosite drept condiment. Rizomul matur se rade doar chiar înainte de a fi servit, pentru că aroma și iuțeala lui se pierd repede după tăiere. Tot de aici se explică de ce wasabi-ul autentic rămâne rar în restaurantele din afara Japoniei: e scump, crește greu și nu se păstrează, iar hreanul colorat în verde e mult mai ieftin și mai la îndemână.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original