România are nevoie de încă aproximativ 5 miliarde de euro de pe piețele externe până la finalul anului, dar nu poate merge să îi ceară cât timp nu are guvern. Blocajul politic, care durează de patru luni, a ajuns astfel să coste bani, nu doar nervi. Cu cât investitorii așteaptă mai mult o majoritate stabilă la București, cu atât cresc dobânzile pe care statul le va plăti când va reveni, în cele din urmă, pe piață.
Cifrele arată clar cât de mare e presiunea. Ministerul Finanțelor și-a propus pentru 2026 emisiuni de euroobligațiuni de 10 miliarde de euro. Până acum a atras doar jumătate, în jur de 5 miliarde de euro echivalent, prin titluri în euro și în dolari. Necesarul brut de finanțare pentru acest an trece de 265 de miliarde de lei. Cea mai mare parte, 160-170 de miliarde de lei, trebuia acoperită de pe piața internă. Restul depinde de investitorii străini, iar aceștia se uită acum mai atent ca oricând la ce se întâmplă în politica de la București.
Ministrul Finanțelor, Nazare, recunoaște problema fără să o ocolească. Oficialul spune că statul nu poate ignora creșterea costurilor de finanțare și că situația este greu de gestionat. În opinia lui, cu cât se rezolvă mai repede „ecuația de stabilitate”, cu atât mai repede pot fi ținute sub control aceste costuri. Mesajul e adresat, de fapt, partidelor care negociază formarea guvernului. Surse din minister au lăsat să se înțeleagă că o nouă emisiune de eurobonduri nu va fi lansată până nu se clarifică situația politică. Motivul e simplu: o ieșire pe piață în plină incertitudine ar însemna să accepți cele mai proaste condiții posibile.
Calendarul face lucrurile și mai grele. În 2026 ajung la scadență euroobligațiuni de 3,25 miliarde de euro, iar 2,5 miliarde dintre ele trebuie plătite în septembrie și decembrie, adică exact în perioada de blocaj. Pe lângă datoria care trebuie rostogolită, statul are de acoperit un deficit bugetar estimat la circa 6% din PIB. Situația de pe piețele externe nu ajută nici ea: turbulențele din Europa și de la nivel global îi fac pe investitori mai prudenți tocmai față de emitenții cu deficite mari și cu probleme politice interne. România le are pe amândouă.
Efectele nu se opresc la București. Fiecare punct procentual în plus la dobânda datoriei publice înseamnă mai puțini bani pentru investiții și transferuri către autoritățile locale. În județe precum Sibiu, dezvoltarea depinde în bună măsură de proiecte cofinanțate de la centru, așa că acolo efectele se vor simți cel mai direct. În momentul de față, partidele care negociază au în mână și nota de plată a întârzierii. Fiecare săptămână fără guvern face împrumutul de care statul oricum va avea nevoie mai scump, iar diferența va fi plătită, în final, de contribuabili.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original