Gary Lineker cere schimbarea din temelii a felului în care e condusă FIFA. Fostul atacant al Angliei spune că președinția forului mondial a devenit o funcție „de oligarh”, cu putere aproape absolută și fără termen de expirare. În același timp, a povestit de ce a rupt legăturile cu FIFA acum aproape un deceniu: înainte de tragerea la sorți pentru Mondialul din 2018, organizatorii i-au cerut să se întâlnească cu Vladimir Putin, iar el a refuzat.
„Trebuie să nu mai avem președinți FIFA care arată ca niște oligarhi”, a spus Lineker, acum în vârstă de 65 de ani, în podcastul său, „The Rest is Football”. Ținta e evidentă: Gianni Infantino. Fostul golgheter i-a dat șefului FIFA și un sfat: să nu vină la meciuri în Anglia, pentru că, spune Lineker, ar fi întâmpinat cu huiduieli și cu scandări „nu tocmai favorabile”.
Episodul cu Putin datează din perioada în care Lineker prezenta ceremonia tragerii la sorți pentru turneul final din Rusia. Cu puțin înainte de eveniment, i s-a transmis că trebuie să-l întâlnească pe liderul de la Kremlin. Lineker nu a vrut și a invocat o scuză la îndemână: avea de repetat scenariul ceremoniei și voia să stăpânească fiecare detaliu. A recunoscut că după acel refuz s-a simțit inconfortabil și a înțeles că se află într-o poziție delicată. Așa a ajuns să se îndepărteze de FIFA, decizie despre care spune acum că a fost „cel mai bun lucru” pe care l-ar fi putut face.
Soluția propusă de Lineker pornește de la limitarea mandatelor. „Este ridicol ca cineva să poată fi președinte al FIFA practic pe viață”, spune el, și propune ca model președinția americană: unul sau cel mult două mandate. Mai vorbește despre un comitet care să preia organizarea competițiilor și chiar despre o președinție prin rotație, în care persoane din diferite colțuri ale lumii să conducă forul câte un an. Recunoaște că nu are „răspunsul corect”. Diagnosticul e însă clar: un președinte care rămâne în funcție cât vrea și care poate promite bani federațiilor, adică exact cei care îl votează.
Ultima remarcă atinge cea mai sensibilă problemă a FIFA. Fiecare dintre cele peste 200 de federații membre are un vot egal la alegeri, iar banii pentru dezvoltare pe care forul îi împarte federațiilor mici transformă sprijinul acestora într-o monedă electorală foarte eficientă. Infantino conduce FIFA din 2016 și a fost reales de două ori fără contracandidat. Statutele limitează președinția la trei mandate, însă primul său mandat, preluat la jumătatea ciclului după căderea lui Sepp Blatter, nu a fost considerat complet. Așa se deschide calea spre o prezență la vârful FIFA mult mai lungă decât ar sugera regula.
Lineker nu e o voce oarecare în fotbalul englez, dar nici una care să poată schimba singură ceva la Zürich. Criticile sale arată însă un curent tot mai vizibil împotriva lui Infantino, alimentat de apropierea acestuia de lideri politici puternici și de stilul personal în care conduce organizația. Rămâne de văzut dacă nemulțumirea din presă și din tribune ajunge și în sala congresului FIFA. Acolo se decide totul, iar până acum federațiile i-au rămas fidele președintelui.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original