Dobânzile pe care statul român le plătește pentru datorii ar putea urca de la 11-12 miliarde de euro pe an la 14-16 miliarde în următorii doi-trei ani. Avertismentul vine de la Adrian Negru, CEO-ul Raiffeisen Asset Management, care le cere viitorilor guvernanți să facă din costul finanțării „prioritatea zero”. Negru a vorbit la conferința ZF Piața de Capital 2026, cu o săptămână înainte ca Standard & Poor’s să revizuiască, pe 2 octombrie, ratingul României. Motivul îngrijorării e simplu. Nota de plată de acum nu reflectă încă întreaga scumpire a banilor.
Mecanismul e mai puțin vizibil decât deficitul, dar la fel de periculos. În 2019, 2020 și 2021, România s-a împrumutat în euro cu cupoane de 2-3%. Pe măsură ce acele titluri ajung la scadență, sunt refinanțate la dobânzile de azi, mult mai mari. Negru observă că stocul de datorie nu s-a „resetat” încă la nivelul actual al pieței. Dacă dobânzile rămân unde sunt, ajustarea se va face oricum, tranșă cu tranșă. Diferența de 3-4 miliarde de euro ar trebui luată de undeva din buget, iar puține sectoare își permit o asemenea tăiere doar ca statul să-și plătească creditorii. În opinia lui Negru, nivelul datoriei, trecut de 60%, nu e problema cea mai mare. Problema reală e prețul cu care se împrumută România.
Despre rating, managerul de fonduri este prudent optimist. Scenariul de bază al Raiffeisen AM a fost dintotdeauna menținerea notei. Comunicările preliminare ale S&P, care arată că indicatorii macro nu indică un downgrade, par să confirme această ipoteză. Negru nu crede însă că toate mișcările recente de pe bursa locală se explică prin politică sau prin temerile legate de agenție. Admite totuși că revenirea din ultimele zile, după săptămâni de scăderi, ar putea fi în parte o reacție de ușurare. Un rating păstrat nu închide subiectul. Agenția poate schimba perspectiva oricând dacă bugetul scapă de sub control, dacă instabilitatea guvernamentală se prelungește sau dacă noul executiv nu își asumă consolidarea fiscală. Negru amintește și de contextul internațional, pe care îl consideră probabil cel mai dificil din ultimele aproape două decenii.
Strategia fondului pe care îl conduce e pe măsura acestor riscuri. Raiffeisen AM cumpără acțiuni românești doar cât timp găsește emitenți la prețuri pe care îi consideră justificate de fundamente. Când nu mai găsește, mută banii pe alte piețe sau îi ține lichizi. Mesajul pentru piața locală e că banii instituționali nu sunt captivi. Dacă riscul de țară crește fără o recompensă pe măsură, capitalul pleacă în altă parte sau stă pe margine.
Miza depășește bursa de la București. Pentru o economie regională ca cea a Sibiului, construită în mare parte pe industrie cu capital german și pe exporturi, costul la care se finanțează statul contează. Un eventual downgrade s-ar vedea mai devreme sau mai târziu în dobânzile plătite de companii și în deciziile investitorilor străini. De aceea, termenul de 2 octombrie și formarea unui guvern cu un plan fiscal credibil par să conteze, pe termen scurt, mai mult decât orice alt indicator economic.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original