Buricul, zona pe care cei mai mulți dintre noi o ignoră la duș, ar putea ascunde indicii despre boli neurologice sau infecțioase. O echipă de cercetători a analizat moleculele care se evaporă din ombilic, din nas și din conca urechii. Au găsit diferențe între oamenii sănătoși și cei diagnosticați cu boala Parkinson, cu tulburări cognitive ușoare sau cu COVID-19. Descoperirea nu înseamnă că medicii vor pune diagnostice după miros de mâine. Studiul a fost unul preliminar, cu doar 24 de participanți. Arată însă că ideea unui test neinvaziv, bazat pe „amprenta chimică” a corpului, merită cercetată mai departe.
Pornirea e simplă. Corpul uman eliberează permanent compuși organici volatili (COV), molecule care se evaporă rapid și ajung în aer prin transpirație, respirație, urină, salivă sau uleiurile naturale ale pielii. Amestecul acesta se schimbă în funcție de ce mâncăm, de medicamentele pe care le luăm, de metabolism și de starea de sănătate. Unele boli lasă o urmă chimică proprie. Cel mai cunoscut caz este al britanicei Joy Milne, care a simțit la soțul ei un miros corporal diferit cu ani buni înainte ca acesta să fie diagnosticat cu Parkinson. Observațiile ei au devenit punct de plecare pentru cercetări serioase despre legătura dintre mirosul corporal și această boală neurodegenerativă.
Echipa din care a făcut parte Thorsten Graunke, cercetător în domeniul senzorilor la Institutul Fraunhofer pentru Circuite Integrate din Germania, a înlocuit nasul uman cu o tehnică de laborator: spectroscopia fotoacustică bazată pe laser. Participanții au fost împărțiți în patru grupuri a câte șase persoane. Oamenii sănătoși au format grupul de control, iar celelalte trei grupuri i-au cuprins pe cei cu Parkinson, cu tulburări cognitive ușoare și cu COVID-19. Probele au fost luate cu tampoane sterile de bumbac, în aproximativ zece secunde, apoi au fost sigilate și congelate până la analiză. Cele trei zone nu au fost alese la întâmplare. Sunt mai ferite de parfumuri, săpun și cosmetice, care ar fi putut acoperi semnalul chimic produs chiar de organism.
În laborator, un flux de aer de mare puritate a dus moleculele eliberate de tampoane către spectrometru. Metoda se bazează pe faptul că fiecare tip de moleculă absoarbe lumina infraroșie în felul ei. Energia absorbită produce variații infime de temperatură și presiune în gaz, iar acestea pot fi „auzite” ca semnale sonore. Cercetătorii au modificat treptat lungimea de undă a laserului și au obținut pentru fiecare probă un profil spectral distinct. Au verificat apoi statistic dacă probele de la persoane cu aceeași boală seamănă între ele. Cele mai clare diferențe au apărut în probele din nas și din ombilic. Tiparele din zona buricului au permis chiar o anumită separare a celor patru grupuri.
Rezultatul trebuie privit cu prudență. Grupurile de câte șase oameni sunt prea mici pentru concluzii ferme. Factori precum dieta sau tratamentele urmate pot influența profilul chimic la fel de mult ca boala în sine. Miza e totuși mare. Parkinsonul și declinul cognitiv sunt diagnosticate de obicei târziu, după ce simptomele devin evidente. Un test rapid, ieftin și fără ace, făcut cu un simplu tampon, ar putea ajuta la depistarea mai timpurie a pacienților. Până atunci, metoda trebuie confirmată pe loturi de sute sau mii de oameni, iar abia după aceea se poate vorbi despre folosirea ei în cabinetul medical.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original