Dana Macsim susține, într-o postare pe Facebook publicată duminică, 11 octombrie 2026, că România a pierdut în ultimul secol aproape tot ce ținea de straturile sale superioare: oameni educați, morali și creativi, dispăruți prin războaie, epurări și emigrare. Locul lor ar fi fost luat, potrivit textului, de o pseudo-clasă de profitori, iar țara nu ar mai avea resursele umane pentru o schimbare reală. Este o opinie scrisă pe un ton vehement, nu o analiză cu date, iar concluziile aparțin în întregime semnatarului.
Argumentul central este unul demografic și cultural. Dana Macsim afirmă că, după decenii de pierderi succesive, țara nu mai are „rezerva” necesară pentru a se regenera rapid și că tot ce înseamnă statul slab ar decurge de aici, nu dintr-o lipsă de voință. Fiecare val de plecări sau de înlăturări ar fi fost urmat, spune textul, de o umplere a funcțiilor cu oameni nepotriviți, protejați de rețele de relații și de un electorat resemnat.
Tonul devine și mai dur când vine vorba de instituții. Universitățile sunt descrise drept fabrici de titluri, presa drept un domeniu condus de analfabeți funcționali, iar partidele drept structuri care răsplătesc servilismul în loc de competență. Democrația fără un filtru cultural puternic ar funcționa, în viziunea din postare, ca o selecție inversă: urcă cei mai gălăgioși și mai lipsiți de reținere, iar incompetența ajunge să fie tratată aproape ca o calificare.
Textul respinge și ideea unei „resetări” a țării, pe care o consideră o poveste naivă, atâta timp cât ar fi încercată de aceiași oameni care au adus România în acest punct. Concluzia este că țara nu ar fi dominată de o putere străină, ci „colonizată” de propria mediocritate, iar adevărata ocupație ar fi una internă.
Trebuie spus că postarea nu citează cifre, studii sau exemple concrete care să susțină afirmațiile despre „bazinul genetic” ori despre calitatea instituțiilor, iar o parte din formulări sunt jignitoare la adresa unor categorii întregi. Din acest motiv, ea poate fi citită mai degrabă ca expresie a unei frustrări publice față de clasa politică și cea administrativă decât ca o diagnosticare verificabilă a stării țării. Pentru cititori rămâne de judecat în ce măsură descrierea corespunde propriei experiențe cu statul.
Sursă text și foto: Info Brașov — articolul original