Roșiile îngropate în cenușă de lemn chiar țin mai mult, dar nu atât cât promit postările virale. Pe rețelele sociale circulă de câțiva ani ideea că tomatele păstrate astfel rămân bune de mâncat cinci sau chiar șase luni. Testele de laborator arată ceva mai modest: câteva săptămâni în plus, nu jumătate de an. Iar unul dintre experimente sugerează că secretul s-ar putea să nu fie deloc cenușa.
Ideea a pornit dintr-o observație făcută din întâmplare în Burundi. Un fermier a văzut că roșiile rămase lângă niște bananieri, într-un loc unde era cenușă, se strică mai greu decât celelalte. A început să experimenteze și a ajuns să susțină că le poate păstra în cenușă cinci-șase luni, potrivit unei relatări publicate de ECHOcommunity. O asemenea cifră a atras inevitabil atenția cercetătorilor.
Cele mai bune rezultate vin de la un studiu al University of Ilorin din Nigeria, publicat în Thai Journal of Agricultural Science. Cercetătorii au pus roșii coapte în cenușă, la aproximativ 28 de grade Celsius, și le-au urmărit șase săptămâni, analizând semnele de alterare și schimbările fizico-chimice, nutriționale și microbiologice. Roșiile din cenușă și-au păstrat o calitate acceptabilă cam patru săptămâni. Cele din lotul de control s-au stricat complet în circa trei zile. Concluzia autorilor a fost că metoda prelungește durata de păstrare și ajută la conservarea unor proprietăți nutriționale și antioxidante. Un alt experiment, făcut pe roșii ajunse la maturitate, dar încă verzi, ținute 28 de zile în cutii de carton, la temperatura camerei, a mers în aceeași direcție: fructele tratate cu cenușă au pierdut mai puțin în greutate și s-au degradat mai rar. De aici reiese că stadiul de coacere poate conta destul de mult.
Testul care a lămurit cel mai bine lucrurile a fost cel de la ECHO Florida, unde s-a încercat reproducerea direct a rezultatului din Burundi. Cercetătorii au folosit roșii Roma coapte, dar sănătoase, și le-au pus în cutii umplute fie cu cenușă de lemn, fie cu nisip cernut. Au urmărit aspectul fructelor, conținutul de zahăr, pH-ul și cât dioxid de carbon degajă. Roșiile au rezistat aproximativ șase săptămâni, deci foarte departe de cele cinci-șase luni. Mai important, între loturile din cenușă și cele din nisip nu a ieșit nicio diferență semnificativă statistic.
Rezultatul acesta schimbă felul în care ar trebui privit trucul. Dacă nisipul obișnuit face aproape la fel de bine, se poate ca beneficiul să vină mai degrabă din faptul că fructul e acoperit, ferit de aer, de lumină și de lovituri, decât din vreo proprietate anume a cenușii. Pentru cine are în cămară o ladă de roșii la sfârșit de sezon, metoda poate aduce câteva săptămâni în plus. Iar valoarea ei nu e deloc de neglijat acolo unde nu există frigider. Rețetele de genul „roșii proaspete până primăvara” rămân însă, deocamdată, fără acoperire științifică.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original