Festivalul Internațional „Toamna Muzicală Clujeană” își deschide mâine, la ora 19.00, cea de-a 59-a ediție, cu un concert al Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania”. Pe scenă urcă violoncelistul american Gary Hoffman, alături de dirijorul principal al orchestrei, Gregory Vajda. Manifestarea, ale cărei începuturi coboară în 1965, rămâne unul dintre reperele culturale ale orașului și ale țării.
Programul serii pune față în față trei compozitori din spațiul central și est-european: Antonín Dvořák, George Enescu și Ernő Dohnányi. Prima parte e dominată de Concertul pentru violoncel în si minor, op. 104 de Dvořák, scris spre finalul șederii compozitorului ceh în America și socotit una dintre pietrele de temelie ale repertoriului pentru acest instrument. Partea lentă, cu melancolia ei reținută, și forța primei mișcări îi cer solistului, dincolo de tehnică, o anumită maturitate a tonului.
După pauză, publicul va asculta Suita nr. 2 pentru orchestră în Do major, op. 20 de George Enescu, lucrare din perioada de maturitate a compozitorului român, în care contrapunctul dens se îmbină cu o construcție arhitecturală riguroasă, dar departe de convenție. Încheierea aparține lui Dohnányi, cu Minute simfonice, op. 36, un șir de miniaturi orchestrale care pun la încercare virtuozitatea fiecărei secțiuni a orchestrei și îmbină umorul fin cu rafinamentul timbral al școlii post-romantice.
Gregory Vajda are în palmares scene precum Viena, Dresda sau Salzburg și o activitate susținută în muzica contemporană, alături de ansambluri ca UMZE, Ars Nova și Fundația Eötvös. Este apreciat pentru rigoarea analitică și pentru claritatea pe care o dă texturilor simfonice complexe.
Gary Hoffman a câștigat Marele Premiu al Concursului „Rostropovich” de la Paris, în 1986, și predă la Queen Elisabeth Music Chapel. Va cânta la un instrument istoric, un Nicolo Amati din 1662, care i-a aparținut cândva violoncelistului Leonard Rose. Interpretările lui sunt descrise drept lipsite de artificii, centrate pe frază, claritate și interioritate, ceea ce se potrivește bine cu caracterul elegiac al concertului lui Dvořák.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original