„Străinul” lui Albert Camus are din nou o ecranizare, iar de data aceasta poartă semnătura regizorului francez François Ozon. Filmul intră în cinematografele din România pe 9 octombrie, distribuit de Independența Film, la aproape șase decenii după versiunea lui Luchino Visconti din 1967, cu Marcello Mastroianni și Anna Karina.
Ozon a ales să filmeze în alb-negru și să scoată din imagine tot ce ține de pitorescul mediteranean al Algerului colonial din 1938. Rămân texturile corpurilor, umbrele și tăcerile, adică exact materia unui roman în care personajul principal refuză să-și mimeze sentimentele. Rolul lui Meursault, funcționarul condamnat la moarte nu doar pentru crimă, ci și pentru că „nu joacă jocul”, îi aparține lui Benjamin Voisin. Indicația primită de la regizor a fost una aparent absurdă: să nu joace.
Cea mai vizibilă intervenție față de textul original privește personajele secundare. Cu acordul Catherinei Camus, fiica scriitorului, Ozon dă mai mult spațiu Mariei, interpretată de Rebecca Marder, și readuce în prim-plan contextul colonial, inclusiv figurile arabe, aproape absente din monologul lui Meursault. E o alegere care mută accentul de la drama strict existențială spre o privire asupra felului în care o societate își judecă și își exclude oamenii incomozi.
Mizele sunt mari, pentru că romanul s-a dovedit mereu greu de adus pe ecran. Proza lui Camus se sprijină pe opacitatea interioară a personajului, iar cinematograful trebuie să arate tocmai ceea ce textul ascunde. Nici Visconti nu a convins pe deplin în epocă, iar un proiect de adaptare la care s-a gândit Ingmar Bergman nu s-a realizat niciodată.
La Cluj-Napoca, filmul poate fi văzut la Cinema Victoria luni, 12 octombrie, de la ora 17:30. Cinema ARTA îl programează duminică, 18 octombrie, de la ora 16:30, într-o proiecție specială urmată de o discuție cu publicul. Evenimentul face parte din ciclul „Dialoguri: filme și cărți la Cinema ARTA”, desfășurat între septembrie și noiembrie, dedicat relației dintre limbajul cinematografic și textul literar.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original