În cursa europeană pentru gigafabricile de inteligență artificială, avantajul nu-l va avea cine strânge cele mai multe procesoare, ci cine are acces la energie stabilă și ieftină pe termen lung. Așa vede lucrurile Thomas Zacharia, vicepreședinte senior pentru sectorul public global și parteneriate strategice al AMD. Avertismentul vine în plină competiție: Uniunea Europeană a deschis licitația pentru până la șapte astfel de instalații, iar ofertele se depun până pe 12 noiembrie. România riscă să rămână pe dinafară, deși proiectul pe care îl propune pare construit exact pe criteriul invocat de oficialul american.
„Energia, nu numărul de cipuri, este acum factorul limitativ”, a spus Zacharia pentru Ziarul Financiar. În opinia sa, când infrastructura de inteligență artificială ajunge să fie planificată la scară de gigawați, alegerea unui amplasament ține mai degrabă de planificarea energetică pe decenii decât de construcția unui centru de date obișnuit. Proiectele serioase pornesc, spune el, din locuri unde stabilitatea rețelei și prețul energiei sunt deja asigurate. În Europa, obstacolele principale sunt fragilitatea rețelelor, autorizările care durează mult și volatilitatea prețurilor la energie. Potrivit lui Zacharia, acestea pot fi depășite doar împreună cu partenerii de afaceri și cu autoritățile de reglementare locale.
Miza e mare. Comisia Europeană a lansat licitația pe 30 iulie 2026, prin EuroHPC, întreprinderea comună care finanțează supercomputerele europene. Banii publici, europeni și naționali, ajung la cel mult 10 miliarde de euro, iar Bruxelles-ul speră să atragă cel puțin 20 de miliarde de euro din mediul privat. Ce se cumpără cu acești bani e explicat chiar de Zacharia: o gigafabrică nu înseamnă doar un centru de date mai mare. Este o instalație gândită să antreneze și să ruleze modele cu sute de mii de miliarde de parametri, pe grupuri de mult peste 100.000 de cipuri care funcționează ca un singur sistem. Numărul de parametri dă, aproximativ, măsura mărimii și complexității unui model. Formularea e aceeași pe care a folosit-o și Comisia când și-a descris ambiția.
Oficialul AMD vorbește din experiență. Între 2017 și 2022 a condus laboratorul național american Oak Ridge, unde a fost construit Frontier, primul supercomputer care a depășit oficial pragul exascale, adică un miliard de miliarde de operații pe secundă. Frontier rulează pe procesoare AMD, iar Zacharia s-a alăturat companiei în 2024. Grupul american, care proiectează procesoare pentru calculatoare și centre de date, inclusiv cipuri pentru inteligență artificială, are din 2021 un centru de proiectare la Iași.
Pentru România, argumentele lui Zacharia sunt în același timp o confirmare și o ocazie ratată. Proiectul Black Sea AI Gigafactory, estimat la 4-5 miliarde de euro, prevede peste 100.000 de acceleratoare AI, instalate în două etape la Cernavodă și la Doicești. Ambele sunt amplasamente legate de energia nucleară, adică exact tipul de sursă stabilă pe termen lung pe care îl descrie oficialul AMD. Problema e una de procedură și de bani: România nu se află printre cele 18 state care au semnat acordul de achiziție comună, iar în această rundă gigafabricile pot fi construite doar în țările care și-au asumat contribuția financiară. Fără acea semnătură, un proiect care bifează criteriul energetic nu poate intra în competiție. Rămâne de văzut dacă Bucureștiul va încerca să se alăture acordului înainte de termenul din noiembrie sau dacă va miza pe o rundă ulterioară, când concurența pentru amplasamentele cu energie sigură ar putea fi deja decisă.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original