Statele Unite riscă să piardă o confruntare mai puțin vizibilă decât cele din câmpul de luptă, dar cu efecte pe termen lung asupra securității lor: cea a puterii maritime. Avertismentul apare într-un text de opinie publicat de The New York Times, care pornește de la o cifră greu de ignorat: țara care în anii ’70 construia 5% din flota mondială (ca tonaj) mai realizează astăzi doar 0,2%.
Miza depășește industria navală. Peste 80% din comerțul mondial circulă pe apă, iar armata americană își primește majoritatea proviziilor prin intermediul flotelor comerciale, chiar și pe timp de război. Autorul amintește de Alfred Thayer Mahan, strategul naval american din secolul al XIX-lea, după care țările care dominau mările dominau și lumea, și susține că era dronelor nu a schimbat această logică.
Diferența de scară față de China este uriașă. Statele Unite au sub 200 de nave maritime de cursă lungă, Beijingul are 5.500. China și-a triplat producția față de cea americană în ultimele două decenii și domină acum piața mondială a construcțiilor navale. Nu a fost întâmplător: în 2006, guvernul chinez a inclus construcțiile navale printre cele șapte industrii strategice pe care întreprinderile de stat trebuiau să le controleze, iar în 2015 sectorul a intrat între cele 10 prioritare prin care China urma să domine comerțul mondial.
Declinul american are, potrivit textului, două cauze principale. În epoca Reagan, Washingtonul a renunțat să mai sprijine transportul maritim comercial, iar activitatea s-a mutat spre Japonia și Coreea de Sud. Apoi, după Războiul Rece, reducerile bugetare din anii ’90 au restrâns și ramura de apărare a industriei navale. În același timp, SUA externalizau mai multe lanțuri de aprovizionare: capitalul american mergea spre China, iar consumatorii primeau bunuri ieftine. Prețul, spune autorul, a fost plătit în locuri de muncă pierdute, reziliență mai slabă a lanțurilor de aprovizionare și, uneori, în securitate națională.
Argumentul cel mai apăsat este strategic. Într-un scenariu precum o blocadă militară în jurul Taiwanului, avertizează autorul, China ar putea avea avantaj în controlul rutelor maritime. El dă ca precedent decizia Beijingului de a-și reține, pentru o perioadă, stocurile de echipamente de protecție destinate personalului medical în timpul pandemiei. O retragere a navelor chineze ar lovi economic și în materie de securitate nu doar SUA, ci orice țară dependentă de transportul comercial maritim. Textul sursă se întrerupe aici, așa că măsurile propuse de autor pentru refacerea capacității americane nu reies din fragmentul disponibil.
Sursă text și foto: Făclia de Cluj — articolul original