România are inimi disponibile pentru transplant, dar nu și suficiente pacienți pregătiți să le primească, iar organele ajung astfel în străinătate, mai ales în Germania și în Franța. De la începutul anului 2026, în țară au fost făcute doar șapte transplanturi de cord, trei dintre ele la Spitalul Floreasca din București, potrivit informațiilor News.ro. Ritmul, bun la început de an, a scăzut apoi în lunile următoare.
Explicația vine de la profesorul Horațiu Moldovan, șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară și Transplant din cadrul UMF „Carol Davila”, de la Spitalul Clinic de Urgență București. Într-un interviu pentru Cotidianul, medicul spune că blocajul nu ține neapărat de lipsa donatorilor, ci de dificultatea de a găsi pacienți compatibili, evaluați și pregătiți pentru operație. „Este o situație unică, excepțională când dispunem de inimi pentru a face operații de transplant, dar nu avem pacienți pregătiți ca să le recepteze”, a declarat el. Potrivit lui Moldovan, astfel de situații nu sunt rare la noi, deși Agenția Națională de Transplant și coordonatorii de transplant au depus eforturi în ultimii ani pentru a dezvolta domeniul.
Mecanismul e simplu: dacă există un donator în moarte cerebrală, dar niciunul dintre cele trei centre de transplant cardiac din țară nu are un receptor compatibil, inima poate fi oferită prin rețeaua Eurotransplant unui pacient din alt stat european. „Depinde cine are receptori compatibili, ele merg în Europa, cel mai frecvent în Germania și în Franța”, a explicat medicul.
Tehnologia face acest lucru posibil. Inimile pot fi menținute în funcțiune pe durata transportului cu sisteme speciale de perfuzie, ceea ce prelungește intervalul dintre recoltare și implantare. Echipe medicale din alte țări pot veni astfel să preia organul și să îl transplanteze propriilor pacienți.
Pentru comparație, Moldovan a adus în discuție Slovenia, care, cu doar două-trei milioane de locuitori, face în jur de 30 de transplanturi de inimă pe an, potrivit estimării lui. Diferența, spune medicul, o face implicarea clinicilor și a secțiilor de cardiologie, care identifică, selectează și pregătesc pacienții candidați. „Ei își utilizează rețeaua de clinici de cardiologie și de secții clinice de cardiologie din țara lor care să selecteze și să pregătească intervenția asta”, a mai spus el. Cu alte cuvinte, problema României pare să stea mai puțin în sala de operație și mai mult în drumul pacientului până la lista de transplant.
Sursă text și foto: Știri de Cluj — articolul original