PSD propune comasarea a 429 de localități cu cel mult 1.500 de locuitori, în prima etapă a unei reorganizări a administrației locale inspirate de modelul Danemarcei. Procesul ar începe voluntar și ar putea deveni obligatoriu prin lege, iar pentru a convinge primăriile să accepte fuziunea sunt promise investiții de patru miliarde de lei. Guvernul nu a prezentat însă niciun calcul oficial al economiilor pe care le-ar aduce reforma.
Liderul PSD, Sorin Grindeanu, cere ca legislația necesară să fie adoptată până în martie 2027. Miza este uriașă: România are 3.181 de comune, orașe și municipii, iar aproape 3.200 de primării funcționează cu câte un primar, un consiliu local și un aparat administrativ propriu. Potrivit Curții de Conturi, în 2023 doar 31% dintre comune reușeau să își acopere cheltuielile de personal din veniturile proprii analizate.
Cheltuielile bugetare ale tuturor comunelor se apropiau de 30 de miliarde de lei, dar suma nu înseamnă doar birocrație: include și investiții, și servicii publice. De aici și prudența necesară cu orice promisiune de economii. Sursa citată face doar scenarii ipotetice: dacă ar dispărea 200 de administrații și fiecare ar aduce o economie netă de un milion de lei, ar fi vorba de 200 de milioane de lei pe an; într-o variantă mai optimistă, 450 de milioane. Sunt simulări, nu cifre garantate, iar rezultatul real ar depinde de costurile fiecărei administrații, de cheltuielile reorganizării și de felul în care ar fi redistribuite serviciile.
Danemarca e exemplul invocat în dezbatere. În 2007, țara nordică a redus municipalitățile de la 271 la 98, iar structurile regionale de la 14 la cinci. Potrivit Institutului danez VIVE, între 2009 și 2012 cheltuielile administrative au scăzut cu 1,3 miliarde de coroane daneze, circa 174 de milioane de euro, mai ales în municipalitățile comasate. Asta nu înseamnă însă că toată cheltuiala publică a scăzut cu aceeași sumă: mai puține primării nu duc automat la costuri totale mai mici.
Planul PSD ocolește deocamdată județele. Reorganizarea lor ar presupune mutarea unor instituții, redistribuirea atribuțiilor și negocieri politice mult mai dificile, așa că începutul se face cu localitățile mici, unde rezistența este probabil mai redusă. Varianta nu este exclusă pe termen lung, dar nu face parte din obiectivul imediat.
Sursă text și foto: Ziarul Clujean — articolul original