Un documentar de investigație readuce în discuție una dintre cele mai persistente moșteniri ale colonialismului britanic în Africa de Est: plantațiile de ceai din Kenya. Aceste terenuri au fost luate de la comunitățile locale în timpul administrației coloniale și sunt exploatate și astăzi de corporații internaționale. Regizoarea filmului pune o întrebare incomodă: cui aparține, de fapt, pământul pe care crește unul dintre cele mai importante produse de export ale țării?
Subiectul nu este nou, dar rămâne deschis. Kenya este unul dintre cei mai mari exportatori de ceai negru din lume, iar o mare parte din plantațiile din zona înaltă a țării, mai ales cele din jurul orașului Kericho, au fost înființate pe pământuri confiscate în prima jumătate a secolului trecut. Comunitățile Kipsigis și Talai, strămutate atunci, cer de ani buni recunoașterea nedreptății și despăgubiri. Au încercat să obțină asta inclusiv prin demersuri juridice internaționale îndreptate împotriva statului britanic.
Contează și momentul în care apare filmul. În ultimii ani, marile companii din industria ceaiului au fost tot mai des criticate pentru condițiile de pe plantațiile kenyene. Investigațiile jurnalistice au scos la iveală abuzuri asupra muncitoarelor, iar unele grupuri și-au restructurat sau și-au vândut între timp afacerile din regiune. Schimbarea proprietarilor nu rezolvă însă problema de fond: terenurile rămân în afara controlului celor care le-au pierdut, iar profitul pleacă în mare parte din țară.
Un documentar nu poate rescrie titlurile de proprietate, dar poate pune presiune. Pe de o parte, pe guvernul de la Nairobi, care depinde de veniturile din export și de investițiile străine. Pe de altă parte, pe companiile ale căror mărci ajung pe rafturile din Europa. Pentru consumatorul obișnuit, o cană de ceai pare un gest banal. Pentru familiile din jurul plantațiilor, este capătul unui lanț care începe cu o deposedare petrecută acum aproape un secol și niciodată reparată.
Sursă text și foto: Al Jazeera — articolul original