Teheranul respinge încă o dată ideea unei capitulări în fața Washingtonului. Președintele Iranului i-a transmis lui Donald Trump că țara sa nu va „îndoi niciodată genunchiul”. Formula e aleasă să fie reținută: arată că, deocamdată, conducerea iraniană nu vede nicio negociere care să arate, fie și de departe, a cedare în fața presiunilor americane.
Mesajul nu vine din senin. De la revenirea lui Trump la Casa Albă, relația dintre cele două țări a oscilat între ofertele de dialog și amenințările directe. Washingtonul a readus în prim-plan politica „presiunii maxime”, adică sancțiuni economice dure combinate cu avertismente legate de programul nuclear iranian. Pentru Teheran, a accepta termenii impuși de americani ar echivala cu o umilință politică greu de explicat publicului intern.
Retorica are și o țintă internă. Economia iraniană e sufocată de sancțiuni, inflație și o monedă slăbită, iar liderii de la Teheran au nevoie să pară fermi în fața propriei populații și a facțiunilor conservatoare, care privesc cu suspiciune orice apropiere de Statele Unite. Un președinte care ar părea că se înclină în fața lui Trump și-ar risca serios capitalul politic.
Tonul dur nu închide însă definitiv ușa diplomației. Istoria recentă arată că Teheranul și Washingtonul pot schimba declarații războinice în public și, în același timp, pot sonda discret terenul prin intermediari. Rămâne de văzut dacă mesajul președintelui iranian e un refuz categoric sau o poziționare înaintea unor eventuale discuții, în care fiecare parte vrea să intre fără să pară că a cedat prima.
Miza depășește relația bilaterală. O escaladare între cele două țări ar tensiona și mai mult Orientul Mijlociu, ar pune presiune pe prețul petrolului și ar complica eforturile de a ține sub control programul nuclear iranian. Deocamdată, niciuna dintre părți nu pare dispusă să facă primul pas înapoi.
Sursă text și foto: BBC News — articolul original