Un parfum lansat în 1977, cu aproape 50 de ani înainte ca mulți dintre noii lui purtători să se fi născut, a devenit una dintre descoperirile olfactive ale generației Z. Opium, creat de Yves Saint Laurent, revine în atenție tocmai prin ceea ce îl deosebește de parfumurile actuale. Nu este discret, nu e „curat” și nu încearcă să treacă neobservat. Iar asta spune ceva și despre cum s-au schimbat gusturile celor tineri.
Mai întâi, câteva cuvinte despre parfum. Opium este o compoziție orientală, condimentată și ambrată, care evoluează vizibil pe piele. Deschiderea e luminoasă, cu mandarină, bergamotă și lăcrămioare. Urmează un miez mai dens, cu iasomie arabă, garoafă și smirnă. Caracterul lui vine însă din bază: vanilia, ambra și paciuli formează un acord cald, care persistă mult după ce notele de început s-au stins. Proiecția e puternică, genul de parfum care rămâne în aer după ce purtătorul a plecat. Formula a fost modificată de-a lungul anilor ca să respecte reglementările din industrie, dar profilul care l-a consacrat a rămas ușor de recunoscut.
De la lansare, casa Yves Saint Laurent a construit în jurul lui imaginea unei feminități libere, senzuale și provocatoare, iar numele a fost ales pentru a sugera o experiență intensă. A fost un pariu îndrăzneț pentru sfârșitul anilor ’70 și a ajutat parfumul să capete o identitate foarte clară. Același lucru se vede și la flacon, inspirat de inro, o cutiuță japoneză lăcuită în care se păstrau obiecte personale și care se purta la centură. Sticla a devenit, la rândul ei, un obiect de design. Lângă flacoanele minimaliste care domină astăzi rafturile, ea arată aproape ca o piesă de epocă.
Revenirea nu e un caz izolat. Pasionații de parfumerie caută tot mai des creații cu istorie și personalitate, în locul aromelor gândite pentru tendința sezonului. E o reacție ușor de înțeles: o generație care vede lansări noi aproape în fiecare săptămână ajunge să prețuiască tocmai ce a rezistat în timp. La fel se întâmplă în modă, unde piesele vintage și cele din arhive sunt căutate ca semn de gust personal, nu ca nostalgie. Opium ajunge la noii purtători pe mai multe drumuri. Unii îl găsesc pe rețelele sociale, alții pe masa de toaletă a mamei. Pentru unii e o legătură cu generațiile dinainte, pentru alții o descoperire pur și simplu.
Pentru Yves Saint Laurent, interesul acesta e un câștig ușor: un parfum din catalog de aproape cinci decenii, pe care nu trebuie să-l mai inventeze nimeni, atrage acum un public tânăr. Rămâne de văzut dacă e o modă trecătoare sau semnul unei schimbări mai adânci, o îndepărtare de parfumurile „curate” și discrete spre compoziții cu mai multă prezență. Oricum ar fi, Opium arată că un parfum bine făcut poate să treacă peste modele de moment.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original