Ministerul Finanțelor a luat joi de la bănci doar 290 de milioane de lei, puțin peste jumătate din cele 500 de milioane pe care le vizase. Cererea a existat, dar statul a refuzat o parte din bani pentru că băncile cereau o dobândă prea mare. A preferat să împrumute mai puțin decât să se împrumute mai scump. Randamentul obținut, de 7,42% pe an, arată cât costă acum statul român să se finanțeze pe termen lung.
Emisiunea a constat în obligațiuni de stat cu scadența în aprilie 2035 și un cupon anual de 6,75%. Diferența dintre cupon și randamentul la prețul mediu de adjudecare arată că titlurile s-au vândut sub valoarea nominală. Ministerul a stabilit și un prag minim: a respins toate ofertele cu un preț mai mic de 95,7%. Pentru această limită a invocat regulamentul-cadru privind operațiunile cu titluri de stat pe piața internă, aprobat prin ordinul ministrului finanțelor nr. 318 din martie 2022.
Problema nu a fost lipsa de lichiditate. Investitorii au depus oferte de 728 de milioane de lei, iar 558 de milioane au venit de la bănci, în nume și cont propriu. Cu alte cuvinte, bani ar fi fost chiar peste suma căutată de minister. Negocierea s-a purtat însă pe preț. Băncile au cerut o primă de risc mai mare, iar Finanțele au refuzat să o accepte integral.
Refuzul are o miză clară. Fiecare zecime de punct procentual acceptată acum pe titluri la zece ani înseamnă dobânzi mai mari plătite din buget aproape un deceniu. Tot rezultatul licitației devine reper pentru următoarele emisiuni. Pe de altă parte, suma neatrasă joi nu dispare din necesarul de finanțare al statului. Va trebui acoperită la licitațiile următoare, poate în condiții de piață nu mai bune decât acum.
Contextul nu ajută. Leul a urcat la un nou maxim istoric față de euro, aproape 5,28 lei, iar surse din piața financiară vorbesc despre o presiune foarte mare și despre prezența BNR în piață. Când moneda națională e sub presiune, investitorii cer de regulă randamente mai mari ca să țină bani în titluri în lei. Asta explică în bună parte de ce ofertele băncilor au venit la prețuri pe care ministerul nu le-a acceptat. Licitațiile din săptămânile următoare vor arăta cine a cedat în această dispută: statul, acceptând dobânzi mai mari, sau băncile, revenind cu prețuri mai bune.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original