Marius Văduva, omul din spatele unei clinici la care ajung pacienți cu cancer, recunoaște că nu este medic. Admite și că „oncoterapeut”, titlul purtat de unii dintre terapeuții săi, nu există în nomenclatorul medical. Totuși, consideră că nu are nevoie de pregătire medicală suplimentară pentru ce face. Aceste recunoașteri, făcute într-o confruntare cu reporterii Observator, ridică o întrebare care trece de cazul lui: cine verifică, de fapt, ce li se oferă bolnavilor oncologici în afara sistemului medical?
Ca dovadă a experienței sale, Văduva a arătat certificate de participare la simpozioane medicale. Apoi a dat el însuși explicația care le scade din greutate: „Dacă eu mă întâlnesc cu un medic, asta nu înseamnă că am competențe medicale”. Spune că are calificare de tehnician nutriționist, că s-a format în fitoterapie și că are competențe în biorezonanță. În clinică lucrează, după spusele lui, doi medici: unul specializat în geriatrie și unul în cardiologie, cu competențe în ecografie și biorezonanță. Reporterii l-au întrebat dacă un cardiolog sau un geriatru poate stabili tratamentul unui bolnav de cancer. Răspunsul lui: e vorba despre „un tratament pe care orice medic poate să îl dea”.
Cel mai greu de explicat rămâne partea cu banii. Unul dintre aparatele folosite la ședințele de biorezonanță se găsește online cu 800 de lei. O singură ședință în clinică se plătește cu 500 de lei. Văduva crede că aparatul nu trebuie avizat de vreun organism medical. Mai mult, a declarat că aparatele de rezonanță nu au rol terapeutic și că nu este de acord cu folosirea rezonanței ca tratament. Rămâne neclar de ce un pacient ar plăti 500 de lei pentru o procedură despre care chiar proprietarul clinicii spune că nu vindecă.
Poziția față de medicina convențională e la fel de ambiguă. Soția lui Văduva a declarat că ar fi refuzat chimioterapia și radioterapia și i-a îndemnat pe cei care vor să facă la fel să vină la clinică. Văduva a spus că declarația este din 2018, dar a confirmat că poziția lui nu s-a schimbat. În același timp, neagă că pacienții ar fi sfătuiți să renunțe la chimioterapie. Relatările din anchetă spun altceva. Un pacient povestește că o angajată i-a spus că poate „să mai aștepte o lună” și să ia între timp un tratament din plante. O altă angajată a susținut că un produs din șapte plante ar putea „alerga celula tumorală” și că plantele sunt mai blânde decât chimioterapia. Văduva a contestat felul în care au fost prezentate aceste afirmații și le-a numit la un moment dat „o glumă”. Totuși, întrebat ce plantă ar ataca celulele tumorale, a dat ca exemplu graviola, fără să aducă vreun studiu. În oncologie, o lună de așteptare nu e o glumă: poate face diferența între o boală tratabilă și una scăpată de sub control.
Pe partea legală, avocatul familiei Văduva a transmis un drept la replică după anchetă, în care spune că clinica funcționează în baza Legii 118. Văduva afirmă că unitatea are toate avizele necesare. La momentul respectiv însă, legea invocată nu avea norme de aplicare. Întrebat despre asta, Văduva a spus că nu îl interesează și a sugerat că avocatul s-ar fi putut exprima greșit. Contradicțiile acestea ajung acum la autorități. Ele trebuie să decidă dacă o activitate la care apelează bolnavi de cancer poate continua sub o titulatură inexistentă și pe o bază legală pe care nici proprietarul nu pare să o poată explica.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original