Pentru un pacient cu bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC), o criză care pare să treacă după câteva zile poate avea urmări pe termen lung. După o singură exacerbare moderată, riscul de deces crește cu 17%. După două astfel de episoade în același an, riscul crește cu 80%. Iar în primele cinci zile după o exacerbare moderată, riscul de infarct miocardic se dublează. Aceste cifre arată de ce medicii insistă pe diagnosticarea cât mai devreme a bolilor respiratorii cronice. Același lucru e valabil pentru astmul sever, o boală care în România ajunge adesea târziu la tratamentul potrivit.
BPOC afectează aproximativ 392 de milioane de oameni din întreaga lume. Este a treia cauză de deces la nivel global și e asociată cu circa 3 milioane de decese pe an. În România, aproximativ 8,3% din populația generală are un diagnostic de BPOC, iar 74% dintre acești pacienți sunt pensionari. Asta contează: o boală care cere monitorizare permanentă afectează în primul rând oameni cu venituri mici. Pentru ei, fiecare drum la medic și fiecare internare costă mult, iar acest lucru poate duce la amânarea consultațiilor. Consecințele sunt grave. Mai mult de jumătate dintre pacienții internați pentru o exacerbare mor în următorii cinci ani, iar unul din patru pacienți cu BPOC primește și un diagnostic de cancer pulmonar.
Soluția propusă de specialiști nu presupune tehnologie scumpă. Înseamnă depistarea persoanelor din grupele de risc, folosirea mai frecventă a spirometriei, un test simplu al funcției respiratorii, și un rol mai activ al medicului de familie. În practică, mulți pacienți ajung la diagnostic abia după ce boala s-a agravat. Fiecare lună pierdută până atunci înseamnă tratament început mai târziu și mai multe șanse de exacerbări.
În cazul astmului, situația e asemănătoare. În România trăiesc cu astm aproximativ 1 milion de oameni, iar între 4 și 10% dintre ei au o formă severă a bolii, adică între 40.000 și 100.000 de persoane. Pentru acești pacienți, sufocarea, respirația șuierătoare, senzația de presiune în piept și tusea pot afecta zilnic munca și somnul. Când boala nu e ținută sub control, apar anxietatea, absențele de la serviciu sau de la școală și internările repetate, care pun presiune și pe spitale.
Pacienții cu astm sever întâmpină mai multe obstacole: diagnosticul vine târziu sau este greșit, iar accesul la terapiile moderne este întârziat. Mai există o problemă mai puțin cunoscută: folosirea în exces a corticosteroizilor orali. Aceste medicamente pot calma crizele pe moment, dar folosite des și fără un plan personalizat au efecte adverse severe. Ele afectează sănătatea pacientului și cresc costurile bolii. Ghidurile internaționale recomandă diagnostic precoce, criterii clare de tratament și o abordare adaptată fiecărui pacient, inclusiv cu terapiile moderne care există deja în România.
Pentru pacienți, recomandarea medicilor e simplă: tratamentul trebuie urmat exact cum a fost prescris, nu doar atunci când apar simptomele. Dacă tratamentul nu mai are efect, pacientul trebuie să meargă din nou la medicul curant pentru reevaluare. Nu este indicat să crească singur dozele sau să se obișnuiască cu crizele.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original