De aproape patru săptămâni, focul arde fără oprire pe versanții din Parcul Național Domogled – Valea Cernei, iar suprafața afectată e de peste zece ori mai mare decât cea din incendiul de la începutul verii. Al doilea incendiu din această vară a izbucnit pe 2 septembrie, la doar o săptămână după ce primul fusese declarat lichidat. Până acum a mistuit aproximativ 400 de hectare de fond forestier, potrivit estimărilor Ocolului Silvic Băile Herculane. Mai grav, pompierii nu reușesc să-l stingă, pentru că terenul este atât de abrupt încât în multe puncte echipele pur și simplu nu pot ajunge.
Bilanțul transmis de IGSU arată cât de mult s-a muncit până acum. Peste 270 de pompieri, alături de silvicultori și de oameni ai Administrației Parcului, au intervenit zilnic pentru a localiza și limita focarele. Au lucrat printre stânci, cu diferențe mari de nivel și fără drumuri de acces. Acolo unde nu se poate merge pe jos, singura soluție rămâne aerul. Elicopterele Inspectoratului General de Aviație al MAI, echipate cu sisteme Bambi Bucket, au făcut deja 514 aruncări cu apă doar pentru acest incendiu.
Primul foc izbucnise pe 9 august, tot într-o zonă montană greu accesibilă. A fost nevoie de 14 zile de intervenție combinată, de la sol și din aer, cu 676 de aruncări de apă, iar trei zile la rând au zburat simultan două aparate. Incendiul a fost declarat lichidat abia pe 25 august, după ce afectase în jur de 37 de hectare. Pe lângă pompieri, la acea intervenție au participat și membri ai serviciilor voluntare pentru situații de urgență, silvicultori și personalul parcului.
Cifrele cumulate arată cât costă o asemenea luptă. În cele două intervenții, elicopterele au efectuat 25 de misiuni și au adunat aproape 155 de ore de zbor. IGSU anunță că, din cauza acestui volum, aparatele intră pe rând în mentenanță planificată, necesară ca să poată zbura în continuare în siguranță. Instituția prezintă verificările drept parte din programul obișnuit de întreținere. Totuși, ele vin exact într-un moment în care intervenția de la sol depinde aproape în întregime de sprijinul din aer. Rămâne de văzut cât de des vor mai putea fi trimise elicoptere deasupra focarelor în perioadele în care o parte dintre ele stau la sol.
Cea mai mare problemă rămâne însă vremea. Seceta prelungită și lipsa ploilor au uscat vegetația, iar focul se menține ascuns în litieră și în lemnul căzut. Acolo poate mocni zile întregi și se poate reaprinde când pare că a fost stins. Tocmai asta face ca incendiile de acest tip să fie greu de declarat lichidate. Fără precipitații consistente, echipele din teren pot doar să țină focul în frâu, nu să-l oprească definitiv. Autoritățile spun că prioritatea rămâne siguranța oamenilor din teren și că acțiunile sunt adaptate permanent în funcție de vreme, de relief și de felul în care evoluează incendiul.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original