Companiile energetice americane încearcă să intre tot mai mult pe piața din Balcanii de Vest, iar la Bruxelles lucrul acesta nu este privit neapărat cu ochi buni. Potrivit Politico, oficialii europeni se tem că Albania, Kosovo și Bosnia-Herțegovina ar putea deveni dependente de combustibilii fosili din Statele Unite. Momentul e prost ales pentru UE: tocmai acum, aceste țări ar trebui să-și atingă țintele de energie curată, pe care Uniunea le cere ca parte a apropierii de blocul comunitar.
Pentru Bruxelles, dilema e delicată. Washingtonul rămâne cel mai important aliat al Europei, iar gazul natural lichefiat american a fost esențial după 2022, când statele membre au redus importurile rusești. Numai că una e să folosești gazul american ca soluție de urgență pentru a scăpa de Moscova. Alta e să-l lași să devină baza pe care se construiesc sistemele energetice ale viitoarelor state membre. Terminalele, conductele și contractele pe termen lung durează decenii. Odată construite, ele fixează o anumită direcție pentru mult timp.
Interesul american se explică ușor. Administrația de la Washington a transformat exportul de energie într-un instrument de politică externă și comercială și le cere partenerilor să cumpere mai mult gaz din SUA. Balcanii de Vest sunt o țintă comodă: sunt piețe mici, au nevoie de investiții și nu au multe variante. Bosnia-Herțegovina depinde încă în mare parte de gazul rusesc, iar Kosovo și Bosnia produc cea mai mare parte a electricității din cărbune. Pentru guvernele din regiune, un investitor american vine cu bani și cu o garanție politică. Asta contează pentru ele mai mult decât niște ținte climatice care par încă îndepărtate.
UE are totuși motive să se îngrijoreze. Aderarea înseamnă și preluarea regulilor comunitare privind clima și energia, iar un stat care intră în Uniune cu infrastructură nouă pentru gaz fosil va avea mai greu de făcut tranziția. În plus, Bruxelles-ul riscă să piardă influență într-o regiune unde se luptă de ani de zile cu Rusia, China și Turcia. Nu își dorește să apară un nou jucător care să ofere mai mulți bani și să pună mai puține condiții.
Pe termen scurt, cei mai câștigați par să fie furnizorii americani și guvernele din Balcani, care pot negocia cu mai mulți parteneri deodată. Rămâne de văzut dacă UE are ceva concret de oferit în schimb: finanțare mai rapidă pentru regenerabile, interconectări cu rețelele europene și un calendar de aderare credibil. Fără ele, avertismentele de la Bruxelles vor conta prea puțin în capitalele din regiune.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original