Cei mai mulți dintre noi nu se mută atunci când viața se schimbă. Rămânem în același apartament, cu același living, deși acolo se lucrează acum de acasă, copiii au crescut, iar serile în familie arată altfel decât acum câțiva ani. Vestea bună e că rareori problema sunt metrii pătrați. De cele mai multe ori, problema e felul rigid în care am așezat mobila cândva și n-am mai mutat-o de atunci. Ca livingul să țină pasul cu noile nevoi, nu trebuie să dărâmi pereți. E suficient să te uiți cinstit la cum folosești camera în fiecare zi și pe unde circulă oamenii prin ea.
Primul pas nu e să muți mobila, ci să-ți observi propriile obiceiuri. Dacă serile se învârt în jurul televizorului, zona de stat trebuie să ofere o vedere comodă spre ecran. Dacă livingul e mai degrabă locul unde se stă la povești, piesele pot fi orientate unele spre altele, ca oamenii să nu stea umăr lângă umăr, cu privirea în aceeași direcție. Tot de aici pornește și alegerea pieselor importante. O canapea extensibilă de patru locuri, de exemplu, poate aduna familia ziua, poate deveni pat seara și poate ține locul unei camere de oaspeți pe care multe apartamente nici nu o au. Atenție însă la dimensiune: o alegi după cameră, nu după câți locuiesc în casă. O canapea generoasă care blochează ușa, fereastra sau trecerea spre restul încăperii devine repede o piedică.
Al doilea reflex de care merită să scapi e mobila lipită de pereți. Un living împărțit în mici „insule” de activitate, cum ar fi un colț de citit, un birou discret sau o zonă de conversație, pare adesea mai încăpător decât unul cu golul în mijloc. Spătarul canapelei poate despărți vizual zona de relaxare de cea de lucru, fără niciun paravan. Un fotoliu așezat oblic, un covor de mărimea potrivită sau o lampă de podea pot marca la fel de bine o zonă separată, fără să aglomereze camera.
Când camera nu se poate mări, mobila trebuie să facă mai multe lucruri deodată. O măsuță de cafea cu spațiu de depozitare ascunde lucrurile folosite rar. Un taburet e loc în plus pentru un musafir, dar și suport pentru o tavă sau un teanc de cărți. Pe verticală, rafturile suspendate, corpurile înguste și dulapurile înalte lasă podeaua liberă. Iar într-o cameră mică, câțiva centimetri de podea eliberați schimbă vizibil impresia generală. Regula de bază la depozitare e simplă: ce folosești zilnic trebuie să fie la îndemână, iar restul poate sta în locuri mai puțin la vedere.
Mai e un aspect pe care mulți îl trec cu vederea: materialele. Texturile influențează cât de mare sau de mică pare o cameră și cât de primitoare e. Contează la fel de mult ca așezarea mobilei, mai ales într-un spațiu în care se lucrează, se doarme și se primesc musafiri. Un living bine regândit nu e neapărat unul nou, ci unul care se potrivește cu felul în care trăiești acum.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original