Crizantemele sunt, pentru multă lume, semnul că toamna s-a instalat de-a binelea: apar în ghivece la intrările în blocuri, în cimitire, la piețe și în grădini exact când majoritatea plantelor de vară se retrag. Sunt originare din Asia și Europa și sunt apreciate pentru că înfloresc mult timp și se potrivesc atât în straturi, cât și în aranjamente florale.
Cheia unei înfloriri lungi ține de câteva reguli simple. Planta are nevoie de lumină multă și de un loc aerisit, iar solul trebuie ținut ușor umed, fără exces. Crizantema din ghiveci se stricează mai repede din cauza apei stagnante decât din cauza unei zile uitate fără udat. Florile ofilite se îndepărtează pe măsură ce apar, ca planta să-și păstreze forța pentru mugurii noi.
Cât despre frig, lucrurile depind de felul plantei. Soiurile de grădină, numite uneori crizanteme rezistente, suportă bine nopțile răcoroase și chiar brumele ușoare, pe când cele cumpărate de la florărie, crescute în seră, sunt mai sensibile și își pierd repede aspectul la înghețuri serioase. Dacă prognoza anunță temperaturi negative, ghivecele se mută la adăpost, pe un coridor luminos sau pe o verandă închisă.
Pentru iarnă, grădinarii recomandă tăierea tulpinilor după ce floarea s-a trecut, lăsând câțiva centimetri deasupra solului, apoi acoperirea tufei cu un strat de frunze uscate, paie sau mulci. Exemplarele din ghiveci se țin într-un loc răcoros și luminos, fără căldură puternică, iar udatul se reduce mult. Primăvara, când trece pericolul înghețurilor, planta se curăță și poate fi replantată sau înmulțită prin împărțirea tufei.
Sursă text și foto: Ziarul Unirea — articolul original