Agenția ONU pentru Refugiați (UNHCR) intră în ultimul trimestru al anului cu un deficit de 5,789 miliarde de dolari. Organizația avertizează că 8,3 milioane de refugiați riscă să rămână fără ajutor. Nu mai vorbim despre o simplă strângere a curelei. Într-un raport de 26 de pagini, agenția descrie o situație în care programele esențiale încep să cedeze una după alta: „Sub un anumit prag, sistemul nu se restrânge, ci eșuează”.
Cifrele arată cât de repede s-a deteriorat situația. Fondurile disponibile pentru UNHCR au scăzut cu 24% între 2024 și 2025, după ce Statele Unite și alți donatori au redus contribuțiile. Până în iulie, agenția strânsese doar 32% din cele 8,505 miliarde de dolari de care are nevoie pentru 2026. Nevoile, în schimb, nu scad. Până la sfârșitul anului, numărul persoanelor aflate sub mandatul UNHCR, adică strămuții forțat și apatrizii, ar urma să ajungă la 131,2 milioane, față de 129,4 milioane la finalul lui 2025. Tot mai mulți oameni au nevoie de protecție, iar banii pentru ei sunt tot mai puțini.
Efectele se văd deja pe teren, mai ales în țările care primesc valuri mari de refugiați. În Ciad, unde s-au adăpostit numeroși oameni care au fugit de războiul din Sudanul vecin, aproximativ 319.000 de persoane așteaptă să fie înregistrate. Alte circa 200.000 de femei și fete riscă să piardă accesul la spațiile sigure și la programele de prevenire a violenței. În Sudan, pe care ONU îl consideră cea mai gravă criză de strămutare din lume, înregistrările au fost suspendate în primele cinci luni ale anului. La jumătatea lui 2026, aproximativ 140.000 de refugiați și solicitanți de azil nu apăreau în nicio evidență. Fără înregistrare, un refugiat practic nu există pentru sistemul care ar trebui să-l protejeze, iar accesul la ajutor, la documente sau la protecție devine incert.
În Afganistan, reducerile lovesc oameni care nu au ales să se întoarcă. Peste un milion de persoane au revenit în țară doar anul acesta, multe dintre ele forțat, din Iran și Pakistan. Sprijinul financiar pe care îl primesc la sosire a scăzut de la 375 la 170 de dolari de persoană. Pentru familii care se întorc fără locuință și fără surse de venit, într-o țară cu o economie la pământ, diferența contează enorm.
UNHCR spune că a tăiat deja tot ce se putea tăia. Față de 2024, și-a redus personalul cu 33% în 2025, a închis birouri în 140 de locații și s-a retras complet din 15 țări. O problemă mai puțin vizibilă este felul în care vin banii care au rămas. Anul acesta, 51% din contribuții sunt alocate strict unor proiecte stabilite de donatori, față de 19% acum cinci ani. Asta înseamnă că guvernele finanțează tot mai mult crizele care le interesează politic, iar agenția nu mai poate muta rapid banii acolo unde situația e cea mai gravă. În lipsa unei schimbări de atitudine din partea marilor donatori, puțin probabilă câtă vreme bugetele europene se îndreaptă spre apărare, UNHCR riscă să ajungă o agenție care administrează urgențe fără să le mai poată acoperi.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original