Șervețelele umede sunt cea mai costisitoare problemă recurentă a canalizării, iar operatorii de apă din toată țara o știu bine, a explicat Bogdan Bobic, directorul Companiei de Apă Arieș, într-un interviu acordat lui Horia Nasra, publicat duminică, 1 noiembrie 2026. Aruncate în toaletă, ele ajung în stațiile de pompare a apei uzate, unde blochează pompele și le ard.
Mecanismul e simplu: șervețelele nu se descompun și nu se rup, așa că se încolăcesc pe rotoare până când motorul cedează. „Și ard pompele așa, cu succes”, a spus Bobic, ironic. Compania a montat sisteme de protecție și grătare înaintea pompelor, dar echipele trebuie să le curețe fără oprire. „Le tot curățăm. Deci e haos”, a rezumat directorul.
Soluția tehnică există, dar nu e ieftină. Producătorii oferă pompe cu rotor care se ridică și lasă obiectele să treacă, însă costă de patru ori mai mult decât cele obișnuite, al căror preț este de 700–1.500 de euro. Cheltuiala inițială mai mare se traduce, în schimb, în mai puține intervenții de mentenanță. Pentru un operator regional, cu bugete strânse, alegerea nu e deloc banală.
La intrarea în stația de epurare, reabilitată cu fonduri europene, grătarele și sitele opresc obiectele mari, iar ce se adună acolo „depășește imaginația”. „De la canapele la miei, câini, ce vrei tu. Colegii din stație au poze în telefon”, a povestit Bobic. Cadavrele de animale nu ajung pe la toaletă, a precizat el, ci prin capacele de canalizare lăsate deschise: cineva le ridică, aruncă ce are de aruncat și „scapă de o problemă”. Colectorul final, refăcut aproape integral tot din fonduri europene, are un diametru în care un om poate merge în picioare.
Compania derulează campanii de conștientizare, ca, de altfel, și ceilalți operatori din țară, cu același mesaj: toaleta nu este coș de gunoi. Bobic a spus că e deschis la orice idee care ar face aceste campanii mai eficiente. Pentru el, miezul problemei ține de relația românilor cu apa: „Noi ne bătem joc de apă pentru că am fost norocoși”.
Gazda a adus în discuție exemplul Emiratelor Arabe Unite, unde i-au lucrat părinții în anii ’90. Într-o țară deșertică, sistemele erau moderne și oamenii atenți; mama lui îl certa, copil fiind, când arunca bețișoare de urechi în toaletă. Și acestea, ca și resturile de mâncare, sunt pe lista neagră a canalizării, dar campionul rămâne același: „Șervețelele umede nu se descompun, nu se rup”, a repetat directorul.
Sursă text și foto: Cluj1 — articolul original