Renault propune o alternativă la hibridizarea clasică pentru cei care vor să cheltuie mai puțin pe kilometru: Clio Eco-G 120, o mașină care funcționează din fabrică atât pe benzină, cât și pe GPL. Tehnic vorbind, nu e un hibrid, pentru că nu are motor electric și nici baterie. Totuși, în folosirea de zi cu zi are două surse de energie, iar promisiunea e una pe care o înțelege orice șofer: oprești mai rar la pompă și plătești mai puțin la fiecare alimentare. Am verificat cât de bine se ține de această promisiune pe drumul București – Costinești și înapoi. Traseul a inclus oraș, drum național și autostradă, plus destule porțiuni în care am condus în modul Sport.
Momentul ales nu e întâmplător. Electrificarea completă a segmentului mic e încă scumpă, iar hibridele clasice adaugă greutate și cost. În acest context, GPL-ul montat din fabrică rămâne o soluție pragmatică, mai ales pe piețe ca România, unde rețeaua de stații GPL este bine dezvoltată. Motorul este un 1.2 turbo cu trei cilindri și 12 supape. În versiunea Eco-G dezvoltă 90 kW, adică aproximativ 122 CP, și un cuplu de 200 Nm disponibil între 1.750 și 4.000 rpm. Puterea ajunge la roți printr-o cutie automată EDC cu dublu ambreiaj și șase trepte. Conform fișei tehnice, mașina cântărește minimum 1.239 kg și atinge 180 km/h.
Pe șosea, cifrele se traduc într-o mașină care nu pare sufocată de grija pentru consum. Clio Eco-G nu e un hot-hatch și nici nu încearcă să fie. Totuși, la ieșirea din localitate sau într-o depășire, motorul răspunde suficient de vioi. Cutia EDC se potrivește bine cu el. Când conduci liniștit, urcă repede în treptele superioare și ține turația jos. Când apeși hotărât accelerația, retrogradează și menține motorul în zona în care cuplul chiar se simte. Pe autostradă, ampatamentul de 2,59 metri dă stabilitate, iar direcția electrică e destul de rapidă pentru schimbări precise de bandă. Partea cea mai plăcută apare însă pe drumurile cu viraje. Fără o baterie grea pe care să o care permanent, Clio intră prompt în curbe și are limite previzibile, iar puntea față transmite clar câtă aderență mai rămâne.
Și designul s-a schimbat mult. Clio nu mai seamănă cu citadina cuminte de acum două-trei decenii. Fața are faruri foarte înguste, o grilă amplă și o semnătură luminoasă verticală la marginile barei, iar ansamblul arată aproape ca un concept-car. Din spate, luneta înclinată, eleronul și stopurile compacte îi dau o alură apropiată de un crossover-coupé. Dimensiunile rămân totuși potrivite pentru oraș: aproximativ 4,12 metri lungime și 1,77 metri lățime. În habitaclu, sistemul Multi-Sense face mai mult decât să schimbe grafica bordului. Permite personalizarea modurilor de condus și a iluminării ambientale, integrată în planșa de bord și în panourile ușilor.
Pentru cumpărător, calculul real ține de cât de des rulează mașina și cât de mare rămâne diferența de preț dintre GPL și benzină. Avantajul alimentării duble se simte mai ales la cei care fac mulți kilometri. Pentru ei, Eco-G poate fi o cale mai ieftină decât un hibrid propriu-zis de a reduce costurile de utilizare, fără să renunțe complet la plăcerea de a conduce. Cine conduce rar și doar prin oraș va simți mult mai puțin această diferență.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original