Energia electrică din România va rămâne scumpă cel puțin până când termocentralele pe gaze nu vor mai dicta prețul în majoritatea orelor din zi. Iar asta nu se va întâmpla fără și mai multă producție verde, completată de capacități de stocare și de o rețea mai flexibilă. Este concluzia lui Zoltan Nagy-Bege, directorul departamentului de piețe de energie al CIGA Energy Advisory, într-o discuție purtată în cadrul emisiunii „CEC Bank pentru afaceri românești”. Specialistul nu ascunde că iarna care vine ar putea fi grea. Spune însă că fără creșterea regenerabilelor din ultimii ani situația ar fi fost și mai proastă.
Paradoxul e ușor de observat. De ani de zile, România are cea mai scumpă piață spot de energie din Europa, deși ponderea surselor verzi în mixul de producție a crescut constant în ultimii cinci ani. Explicația ține de modul în care funcționează întreaga piață europeană. Producătorii intră în sistem în ordinea costurilor, iar cei ieftini au prioritate. Când producția lor nu ajunge, sunt chemate centralele scumpe, pe gaze sau pe cărbune, iar prețul lor devine reperul pentru toată piața. Chiar dacă gazul închide piața în tot mai puține intervale, ceilalți producători se aliniază la semnalul de preț dat de termocentrale, inclusiv cei verzi. Pe lângă asta, gazul s-a scumpit, Uniunea Europeană îl importă în proporție de 90%, iar România are și un deficit de capacitate de producție. Rezultatul: facturi tot mai mari pentru consumatori și profituri consistente pentru producători.
„În acest an, evident că este relevantă această criză energetică care a cuprins tot globul din cauza conflictului dintre Statele Unite și Iran și a lipsei cronice din piață a gazului natural”, explică Nagy-Bege. El admite că există și cauze interne, dar ieșirea pe care o vede din această situație de „șah mat” e una singură: continuarea investițiilor în regenerabile, „cât mai mult”. Logica e simplă. Cu cât se produce mai puțină energie din gaz, cu atât prețul ar trebui să scadă.
Analistul răspunde și criticilor care spun că investițiile masive nu se văd în facturi. Propune un exercițiu simplu: la consumul de acum, dar cu capacitatea regenerabilă de acum doi ani, gazul ar fi închis piața în mai multe intervale, iar prețul mediu ponderat ar fi fost mai mare. Altfel spus, energia verde nu a ieftinit curentul. A împiedicat însă o scumpire și mai mare, un efect real, dar greu de explicat unui consumator care vede doar suma de pe factură.
Adevărata problemă a României e alta. Țara a investit în producție verde, dar nu a făcut nimic pentru flexibilitatea sistemului, adică pentru capacitatea lui de a folosi energia ieftină indiferent de ora la care e produsă. Pentru asta e nevoie de stocare, de rețele adecvate și de consumatori care își pot adapta consumul. Deocamdată România are doar prima piesă, producția. În privința stocării, Nagy-Bege respinge ideea unei oportunități ratate: „adevărul crunt este că ne-a luat 2-3 ani de zile să ajungem la proiecte mature”. Asta înseamnă că o parte din energia solară și eoliană produsă în orele cu prețuri mici se pierde încă, iar seara, când soarele apune și consumul crește, gazul revine să dicteze prețul. Până când bateriile și rețelele vor ajunge din urmă producția, o scădere reală a prețului energiei rămâne mai degrabă o promisiune decât o certitudine.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original