Apărătorii unei persoane condamnate la moarte în Statele Unite, care a supraviețuit încercărilor statului de a o executa prin injecție letală, cer acum eliberarea clientului lor. Argumentul lor depășește un simplu apel juridic. Ei pun întrebarea pe care sistemul american a evitat-o ani la rând: ce faci cu un om pe care ai încercat să-l omori și n-ai reușit?
Cazurile de acest fel nu sunt nemaiauzite, dar rămân rare și ies întotdeauna rușinos pentru autorități. În Ohio, Romell Broom a supraviețuit în 2009 unei execuții ratate. Călăii nu i-au putut găsi o venă timp de aproape două ore. A murit în închisoare în 2020, fără să mai fie dus vreodată în camera de execuție. Alabama a avut și ea mai multe eșecuri. Doyle Hamm a scăpat în 2018, după ce procedura a fost oprită. În 2022, alte două execuții au fost abandonate, cele ale lui Alan Miller și Kenneth Smith. Smith a fost totuși executat în 2024 prin inhalare de azot, o metodă folosită atunci pentru prima dată în SUA.
Tocmai aici stă miza cererii de eliberare. Avocații din astfel de dosare invocă de obicei Amendamentul al VIII-lea al Constituției americane, care interzice pedepsele crude și neobișnuite. Ei susțin că a supune pe cineva unei a doua sau a treia încercări de execuție, după suferința celor ratate, depășește limitele acceptabile. Instanțele americane au fost până acum reticente cu acest argument. Un precedent vechi, din 1947, a permis chiar reluarea unei execuții pe scaunul electric după ce prima încercare eșuase.
Pentru autorități, a ceda ar însemna să recunoască implicit că protocoalele de injecție letală sunt nesigure. Statele americane apără aceste protocoale de ani de zile în instanță, pe fondul lipsei de substanțe și al secretului din jurul procedurilor. Pentru oponenții pedepsei capitale, fiecare execuție ratată devine o dovadă că metoda considerată „umană” e departe de a fi așa. Indiferent de verdict, cazul va alimenta dezbaterea despre felul în care America își aplică cea mai grea pedeapsă.
Sursă text și foto: Al Jazeera — articolul original