Nemulțumirile arădenilor legate de circulație, de zona Gării și de proiectele amânate de decenii au ajuns din nou în prim-plan, într-o discuție care amestecă reclamațiile cetățenilor cu ironia publicistică. Șoferii spun că nu mai pot întoarce unde apucau înainte, iar bicicliștii se plâng că nu mai pot traversa pe bicicletă, în timp ce pe tema vitezei se cer dovezi concrete.
Unul dintre cititorii care au comentat observă că aplicațiile de ride sharing și jurnalul de bord al mașinii pot arăta cu ce viteză s-a circulat pe tot traseul, deci argumentele despre „cine merge prea repede” se pot verifica. Același cititor cere o consultare a locuitorilor și chiar un referendum pe subiect. A mai atras atenția asupra zonei Gării, pe care o descrie ca fiind „inundată” și care, în opinia lui, atrage persoane fără adăpost și creează un sentiment de nesiguranță.
Replica vine pe un ton mai tăios, din zona publicistică. Doi dintre cei care au intervenit în dezbatere, Pașca și Bîlcea, au readus în discuție trecerea subterană de la Podgoria și parcarea subterană de după teatru. Ambele sunt proiecte vechi, apărute, după cum notează autorul textului, pe vremea mandatelor lui Falcă, pe care îl numește „cel mai tare primar” al Aradului. Cei doi i-au reproșat lui Bibarț, primarul de acum, că rămâne în urmă față de acele vremuri.
Autorul propune apoi un exercițiu de imaginație: ce s-ar întâmpla dacă s-ar împlini tot ce se promite de peste treizeci de ani, plus lucrurile despre care nu se vorbește public, dar care se știu. Răspunsul e voit exagerat. Vara tot orașul ar deveni un ștrand, iar iarna arădenii s-ar da cu săniuța în locuri special amenajate. Condiția ar fi doar oprirea lucrărilor în curs, mai ales a celor de pe mal.
Imaginea de final este tot satirică: primarul ar putea ajunge la rondurile orașului în slip de baie, pe schiuri sau, la nevoie, pe patine. Dincolo de ironie, mesajul se leagă de cele două reproșuri de fond din dezbatere: proiectele rămase de decenii pe hârtie și lucrările din oraș, văzute de unii ca o povară pentru traficul de zi cu zi.
Sursă text și foto: Special Arad — articolul original