Statele Unite își întăresc din nou prezența militară în jurul Iranului. Portavionul USS Theodore Roosevelt a plecat din baza sa de la San Diego, împreună cu întregul grup de luptă, și se îndreaptă spre Orientul Mijlociu. Un oficial american a declarat pentru Al Jazeera că nava va avea misiuni în jurul Iranului. Până la finalul lunii noiembrie, Washingtonul ar urma să aibă în zonă trei portavioane și două grupuri de asalt amfibiu. Este una dintre cele mai mari concentrări de forță navală americană din regiune din ultimii ani. Mesajul e greu de interpretat altfel decât ca un semn că, după șapte luni de război, Casa Albă nu se pregătește de retragere.
Desfășurarea de acum vine peste o prezență deja masivă. Experții estimează că SUA au în regiune între 40.000 și 50.000 de oameni, inclusiv personal civil. Aviația americană a trimis în zonă aproximativ 300 de aparate de zbor. Marina are deja acolo două portavioane și cel puțin 15 distrugătoare, răspândite în Marea Arabiei, Marea Roșie și Golful Oman. Lor li se adaugă nave de desant amfibiu, cu pușcași marini, vehicule de debarcare și elicoptere grele, făcute pentru operațiuni rapide pe țărm. În zonă se mai află nave de luptă litorale (LCS) și dragoare de mine. Toate aceste forțe operează din mai multe baze, sub coordonarea Comandamentului Central al SUA.
Felul în care e compusă flota spune mai mult decât numărul navelor. Dragoarele de mine au rost mai ales într-un scenariu în care Strâmtoarea Ormuz trebuie redeschisă cu forța. Grupurile amfibii, la rândul lor, lasă deschisă varianta unor acțiuni care să nu se limiteze la lovituri de la distanță. Oficialii americani nu au spus deocamdată ce misiuni concrete vor primi navele nou sosite. Totuși, al treilea portavion le lasă comandanților mai multă flexibilitate: unele nave se pot retrage pentru reaprovizionare fără ca presiunea asupra Teheranului să scadă.
Războiul dintre SUA, aliate cu Israelul, și Iran a început pe 28 februarie 2026, sub numele de cod „Operațiunea Epic Fury”. De atunci, costurile au crescut mult peste estimările inițiale. Potrivit analizelor experților militari americani, conflictul a costat deja SUA peste 43 de miliarde de dolari. O bună parte din bani s-a dus pe rachetele interceptoare Patriot și THAAD. Acestea au fost folosite în număr mare împotriva dronelor ieftine lansate de Iran asupra bazelor și unităților americane. Aici e una dintre cele mai incomode lecții ale conflictului: Teheranul poate obliga Pentagonul să folosească muniție scumpă și greu de înlocuit pentru a opri ținte care costă o fracțiune din prețul unei rachete.
Efectele se resimt mult dincolo de regiune. Blocarea navigației prin Strâmtoarea Ormuz a perturbat grav comerțul global și a făcut ca prețul petrolului să explodeze. Pentru Washington, sosirea unei noi armade e un mijloc de presiune, dar și o recunoaștere a faptului că războiul nu se apropie de final. Cât de repede se va relua traficul prin Ormuz, și odată cu el cât de repede se vor calma piețele, ar putea depinde în bună măsură de ce vor face aceste nave în următoarele două luni.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original