Zeci de pacienți din Statele Unite îi acuză pe Novo Nordisk și Eli Lilly că nu i-au avertizat corect despre un risc rar, dar grav, al medicamentelor din familia GLP-1: neuropatia optică ischemică anterioară non-arteritică, cunoscută ca NAION. Afecțiunea poate duce la pierderea permanentă a vederii. Procesele au loc la un an după ce Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) a cerut ca NAION să fie trecută în prospectele produselor pe bază de semaglutidă, adică Ozempic, Wegovy și Rybelsus, ca reacție adversă „foarte rară”. Asta înseamnă cel mult un caz la 10.000 de pacienți. Pentru milioanele de oameni care folosesc aceste tratamente împotriva diabetului sau a obezității, riscul individual rămâne mic. Pentru producători, miza juridică și de imagine este însă mare.
În decembrie 2025, primele procese federale au fost reunite la o instanță din Philadelphia. Atunci existau 30 de acțiuni în instanțele federale și peste 40 în cele statale, iar numărul lor a crescut de atunci. Cele mai multe plângeri privesc Novo Nordisk, dar o parte îl vizează și pe Eli Lilly, producătorul Mounjaro și Zepbound. Acest litigiu este separat de miile de procese deja deschise pentru presupuse efecte gastrointestinale ale acelorași medicamente. Instanțele trebuie să stabilească două lucruri: dacă tratamentele au provocat într-adevăr leziunile invocate și dacă firmele erau obligate să pună avertismente suplimentare pe prospect. Ambele companii resping acuzațiile. Ele spun că dovezile nu arată o legătură de cauzalitate pentru toate produsele din proces.
Pe plan științific, cele două substanțe nu stau la fel, deși reclamanții le pun în același dosar. Semaglutida, substanța din produsele Novo Nordisk, are cele mai multe date și singura concluzie oficială, cea a EMA. Tirzepatida, din Mounjaro și Zepbound, este o altă moleculă, iar dovezile legate de ea sunt mult mai puține. De aceea, Eli Lilly pare să aibă o apărare mai solidă decât principalul său concurent. Decizia europeană nu se extinde automat la toată clasa GLP-1. Totuși, avocații reclamanților o vor folosi aproape sigur ca argument că riscul putea fi cunoscut.
Semnalul a pornit în 2024, de la un studiu publicat în „JAMA Ophthalmology”. Cercetătorii au analizat retrospectiv datele a 16.827 de pacienți ai unui centru de neuro-oftalmologie din Boston. Cei cărora li se prescrisese semaglutidă aveau un risc relativ mai mare de NAION. Autorii au spus însă clar care sunt limitele studiului: un singur centru specializat, puțini utilizatori ai medicamentului și nicio dovadă de cauzalitate. O analiză ulterioară, făcută pe 14 baze de date medicale, a găsit o creștere a riscului mult mai mică. Rezultatele au variat de la o bază de date la alta, iar autorii nu au putut spune dacă efectul ține doar de semaglutidă sau de toată clasa GLP-1.
NAION apare atunci când nervul optic, care duce informația vizuală de la ochi la creier, nu mai primește suficient sânge. Mulți pacienți observă problema dimineața, la trezire. Nu există încă un tratament care să refacă sigur nervul afectat, așa că reacția rapidă contează. În populația generală, boala rămâne rară: estimările vorbesc de aproximativ două până la zece cazuri la 100.000 de persoane pe an. Pentru cei care iau aceste medicamente, concluzia practică este simplă. Tratamentul nu trebuie oprit fără acordul medicului. Orice scădere bruscă a vederii trebuie însă tratată ca o urgență.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original