Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Activiștii de mediu susțin că proiectul minier din Serbia ar putea polua Dunărea Coaliție de ONG-uri românești, împotriva Serbiei. Miza?
Uriașul proiect minier și metalurgic din regiunea Timok, cu impact negativ ecologic, dar și asupra vieții comunității vlahe – etnicii români din regiune Douăzeci și opt de organizații neguvernamentale românești au solicitat ministrei Mediului, Diana Buzoianu, să deschidă consultări publice transfrontaliere privind complexul minier și metalurgic „Čukaru Peki” și „Malka Golaja” planificat în estul Serbiei de către compania chineză Zijin Mining. Aceasta este cea mai mare extindere minieră planificată în țara vecină, iar scrisoarea activiștilor de mediu din România invocă Protocolul de la Kiev și solicită acordarea statutului de parte potențial afectată a țării. La acest demers participă și 12 organizații non-guvernamentale bulgare care au cerut același lucru Ministerului Mediului din această țară.
Organizațiile de mediu din România implicate în acest demers sunt o prezență activă și în țara noastră, unde de-a lungul anilor au reușit să blocheze în instanță proiecte majore pentru extragerea cuprului, aurului și argintului, precum și finalizarea unor proiecte hidroenergetice începute înainte de 1989. Organizațiile de mediu din țara noastră subliniază impactul transfrontalier pe care noul complex l-ar avea asupra României. Proiectul este situat în bazinul râului Timok, care se varsă în Dunăre la granițele Serbiei, Bulgariei și României, la doar câțiva kilometri de comuna românească Gruia, aproape la granița dintre județele Mehedinți și Dolj.
În aval urmează Oltul, Teleormanul, Giurgiu, Călărași, Ialomița, Constanța și Tulcea, inclusiv Delta Dunării. Organizațiile invocă Convenția de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier și, în special, Protocolul său din 2003 privind evaluarea strategică de mediu (Protocolul de la Kiev), care extinde obligația de consultare transfrontalieră de la proiecte individuale la planuri și programe. Articolul 10 din Protocolul de la Kiev impune părții de origine să notifice o parte potențial afectată „cât mai curând posibil” și să pună planul și raportul de evaluare strategică de mediu la dispoziția publicului său, în limba sa maternă.
Atât Serbia, cât și România sunt părți la Convenție și la Protocol, potrivit Organizației Mining Watch, una dintre semnatarele scrisorii adresate ministrei Diana Buzoianu. Pe 18 iunie 2026, Guvernul Serbiei a adoptat decizia de a pregăti Planul de Amenajare a Teritoriului pentru zona cu destinație specială a viitorului complex. Planul este finanțat de Serbia Zijin Mining d.
o. o. , parte a grupului chinez Zijin Mining, al doilea cel mai mare producător de cupru din Europa, care intenționează să extindă producția la 850.
000 de tone pe an, cea mai mare parte pentru export în China. Planul acoperă o zonă industrială de 126 de kilometri pătrați pe teritoriile Bor și Zaječar și prevede extinderea minei subterane Čukaru Peki, o nouă mină combinată de cupru și aur, la suprafață și subterană, la Malka Golaja, care acoperă peste 1. 000 de hectare, o instalație de flotație pentru steril de aproximativ 1.
900 de hectare în valea râului Kriveljska și un nou complex metalurgic în afara centrului urban al orașului Bor, cu o topitorie de până la 400. 000 de tone pe an, precum și o instalație asociată de acid sulfuric. De asemenea, este prevăzută relocarea sau exproprierea unei părți a populației locale.
Planul anticipează extragerea a peste 800 de litri pe secundă din râul Crni Timok, aproximativ jumătate din debitul de vară al râului, în timp ce râul Kriveljska este desemnat ca amplasament pentru instalația de decantare. Ambele cursuri de apă se varsă, prin Timok, în Dunăre.