Acneea nu rămâne neapărat în urmă odată cu adolescența: la unele persoane apare abia la maturitate, iar la altele revine după ani de pielea curată, uneori mai severă decât prima dată. Dermatologii citați într-un material publicat duminică, 11 octombrie 2026, atrag atenția că cea mai frecventă reacție, stoarcerea coșurilor, face aproape întotdeauna mai mult rău decât bine.
Gillian Maegan Montalbo are o experiență tipică pentru acest scenariu. În adolescență a avut doar câțiva coșuri pe frunte și pe nas, dar după ce a devenit adult și a început să lucreze, erupțiile s-au întors pe obraji și pe bărbie, iar încrederea în sine a avut de suferit. Acneea poate apărea și pe piept, pe umeri sau pe spate, iar în mediul online forma de pe spate este numită „bacne”, din englezescu „back” și „acne”.
Mecanismul este același la orice vârstă: foliculii piloși se blochează cu sebum și celule moarte, ceea ce favorizează inflamația și apariția leziunilor. Diferă însă localizarea. La femeile adulte, erupțiile hormonale apar de obicei pe bărbie și pe mandibulă, în timp ce acneea adolescentină vizează mai ales fruntea, nasul și obrajii. Printre factorii implicați se numără predispoziția genetică, fluctuațiile hormonale și unele medicamente, inclusiv corticosteroizii. Alimentația contează doar la unii oameni: lactatele pot agrava acneea la anumite persoane, dar legătura nu e universală și nu justifică scoaterea lor automată din dietă.
„Toată lumea vrea să le atingă și să le stoarcă. Aproape întotdeauna, acest lucru înrăutățește situația”, spune dr. Lauren Fine, fondatoarea clinicii Fine Dermatology din Chicago. Manipularea traumatizează pielea, accentuează inflamația și poate lăsa pete pigmentare, iar în cazul leziunilor profunde crește riscul de cicatrici. Persoanele cu pielea mai închisă la culoare pot dezvolta hiperpigmentare postinflamatorie, adică pete care rămân vizibile luni întregi chiar și după ce coșul s-a vindecat.
Când apar constant leziuni noi, nu mai vorbim despre câteva coșuri trecătoare, ci despre o afecțiune dermatologică care poate cere tratament specific, ales în funcție de tipul acneei, de severitate și de istoricul medical. Pentru formele ușoare, peroxidul de benzoil, acidul salicilic sau adapalena pot reduce leziunile și preveni altele noi. Isotretinoina presupune supraveghere medicală atentă și măsuri stricte de evitare a sarcinii, din cauza riscului major de malformații fetale. Plasturii antiacnee cu hidrocoloid, deveniți populari pe rețelele sociale, absorb lichidul din unele leziuni superficiale și protejează zona de atingeri repetate, dar nu acționează asupra tuturor mecanismelor din spatele acneei. „Știm cum să tratăm acneea. Îi cunoaștem cauzele. Așa că nu trebuie să suferiți singuri”, spune dr. Crystal Aguh, dermatolog la Facultatea de Medicină Johns Hopkins.
Sursă text și foto: Știri de Cluj — articolul original