Un adolescent de 16 ani spune că își amintește ce trăia la vârsta de trei luni, în aprilie 2009, și că poate reconstitui în detaliu aproximativ jumătate din zilele trăite din august 2022 încoace. Cazul lui a fost documentat de o echipă condusă de Krystian Barzykowski, cercetător în domeniul cogniției, și contează din două motive. Tânărul face parte dintr-un grup de mai puțin de 100 de oameni despre care se crede că au memorie autobiografică extrem de superioară (HSAM). În plus, felul în care îi apar amintirile ar putea explica mai bine ce se întâmplă în mintea acestor oameni.
Pentru a-i proteja identitatea, cercetătorii l-au numit KCL. Chiar el l-a căutat pe Barzykowski, cunoscut pentru studiile despre amintirile care ne vin în minte fără să le chemăm. Adolescentul a povestit că are amintiri foarte timpurii și că părinții i-au confirmat mai multe episoade din 2010 și 2011. Spune că în jurul vârstei de trei ani a început să aibă sentimentul unei experiențe continue și conștiente a propriei vieți. De atunci, cele mai multe amintiri îi sunt clare și ușor de accesat. Adesea îi revin singure: un miros, o melodie sau o frază auzită întâmplător îi aduc înapoi o zi întreagă.
Adolescentul locuia departe de echipa de cercetare, așa că testele standard i-au fost aplicate de la distanță. Rezultatele au confirmat diagnosticul. Statistic, performanța lui ar depăși nivelul a 99,9% din populație. Restul profilului e surprinzător de obișnuit. Atenția, memoria de lucru și funcțiile executive au ieșit relativ normale, un tipar întâlnit frecvent la persoanele cu HSAM. Potrivit părinților, KCL s-a dezvoltat normal de la naștere și nu a avut probleme psihiatrice sau la școală. Nimic nu indica vreo anomalie la nivelul creierului.
Cercetătorii au fost interesați mai ales de amintirile involuntare. Primul caz oficial de HSAM, publicat în 2006, descria o femeie ale cărei amintiri despre propriul trecut erau „continue, incontrolabile și automate”. Totuși, majoritatea studiilor de după s-au ocupat de ce pot scoate acești oameni din memorie la cerere, nu de ce le vine în minte neinvitat. Echipa lui Barzykowski a folosit o metodă pe care o testase înainte pe oameni obișnuiți. KCL a lucrat la calculator și a urmărit o serie de modele pe ecran. Din când în când era întrebat la ce se gândise. Comparat cu datele despre populația generală, el a avut semnificativ mai multe amintiri autobiografice involuntare. Diferența apare însă doar la gândurile despre trecut. Gândurile spontane despre viitor au rămas în limite normale.
Rezultatul pare să arate că, la KCL, nu mintea hoinărește mai mult în general, ci trecutul se întoarce mai ușor la suprafață. Cazul are totuși limite. Este vorba despre o singură persoană, iar amintirile din primii ani de viață sunt greu de verificat. Majoritatea oamenilor nu își amintesc nimic dinaintea vârstei de trei-patru ani, fenomen numit amnezie infantilă. În plus, se știe că amintirile foarte timpurii pot fi reconstruite din poveștile familiei sau din fotografii. Confirmarea părinților sprijină relatarea adolescentului, dar nu o dovedește definitiv. Chiar și așa, un caz ca al lui KCL îi ajută pe cercetători să înțeleagă de ce, la majoritatea oamenilor, uitarea este regula.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original