Impetum Group a publicat o analiză despre ce îi lipsește economiei românești, dar textul spune și ceva despre propriile probleme ale grupului. Autorul susține că România nu are o „clasă de mijloc” a companiilor: firme destul de solide încât să crească fără ca fiecare investiție să le pună în joc existența. Recunoaște apoi, destul de rar pentru un investitor local, că Impetum a subestimat cât durează să transforme valoarea portofoliului în bani lichizi, raportat la scadențele finanțării. Cifrele arată asta: Impetum Investments a încheiat primul semestru din 2026 cu o pierdere netă de 9 milioane de lei, mai mică decât cele 10,8 milioane din aceeași perioadă a anului trecut. Portofoliul era estimat la 30 iunie la aproximativ 155,4 milioane de lei, dar grupul subliniază chiar el că această sumă nu înseamnă numerar disponibil.
Descrierea economiei este simplă. Jos se află foarte multe firme mici, fragmentate, cu capital puțin și dependente de fondator. Sus sunt companiile mari, care au management profesionist, proceduri și mărimea de care au nevoie fondurile instituționale. Între ele există prea puține trepte. Tocmai acolo vede autorul cele mai bune oportunități de investiții: fabrica dintr-un oraș mic, afacerea de familie care a depășit piața locală, producătorul care are comenzi, dar nu are bani pentru pasul următor. Problema este că, spune textul, drumul acestor firme până la capital e mult mai lung decât pare văzut dintr-un birou din București.
Tema nu privește doar antreprenorii. Bursa de la București are de ani buni puține listări noi, iar investitorii se întorc mereu la aceleași companii mari. Întrebarea din text, adică de unde vor veni companiile listate de mâine, e corectă. Răspunsul propus de Impetum este consolidarea: clinici strânse în rețele, producători locali intrați în grupuri cu distribuție proprie și putere de negociere, afaceri complementare care construiesc împreună o prezență regională. Autorul avertizează însă că nu e suficient să aduni cifrele de afaceri. Utilajele se cumpără după un calendar previzibil. E mult mai greu să schimbi felul în care se iau deciziile, mai ales când un fondator a hotărât singur timp de douăzeci de ani și trebuie acum să accepte bugete discutate și rezultate explicate altora.
Aici textul devine și o explicație pentru ce s-a întâmplat la Impetum. Grupul provine din zona de restructurare. Primul său ciclu de investiții a pornit de la ideea că o firmă pusă în ordine are nevoie și de capital ca să meargă mai departe. De aceea a construit o platformă care să acopere mai multe etape din viața unei afaceri, de la început până la maturitate. Autorul spune că încă crede în acest model. Recunoaște totuși că ritmul în care cresc companiile din portofoliu nu s-a potrivit cu așteptările celor care au pus banii. Grupul urmărea dezvoltarea portofoliului, iar investitorii se uitau, pe bună dreptate, la momentul în care își vor primi înapoi capitalul.
Acesta este riscul tipic al investițiilor în companii nelistate. Evaluările pot arăta bine pe hârtie, dar vânzarea unei participații într-o firmă mică nu se face cu un clic, iar creditorii își cer banii la termen. Grupul spune acum că se ocupă de valorificarea investițiilor. Pentru acționari și creditori contează cât de repede și la ce prețuri vor fi vândute activele: dacă cei 155,4 milioane de lei rezistă la vânzarea efectivă sau dacă pierderile vor continua. Rezultatul va arăta și dacă modelul susținut de Impetum poate funcționa în practică în România.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original