Tinerii de până la 26 de ani care nu mai sunt elevi sau studenți ar putea plăti contribuții sociale mai mici atunci când lucrează cu jumătate de normă. O inițiativă legislativă aflată în Parlament propune modificarea Codului fiscal astfel încât scutirea de care beneficiază acum doar cei înscriși la școală sau la facultate să se aplice tuturor tinerilor din această grupă de vârstă, indiferent dacă și-au terminat studiile, le-au abandonat sau nu au mai continuat. Miza este una concretă: pentru mulți tineri, un contract part-time e prima ușă spre piața muncii, iar regulile actuale o fac mai greu de deschis.
Problema pornește de la felul în care se calculează în prezent contribuțiile pentru contractele cu timp parțial. Când salariul part-time este sub salariul minim brut pe țară, contribuțiile sociale se raportează, de regulă, tot la salariul minim. Singura excepție o au elevii și studenții de până la 26 de ani, regulă preluată și în documentele ANAF pentru 2026. Practic, un angajator care ia un tânăr de 23 de ani cu patru ore pe zi plătește mai puțin dacă tânărul are carnet de student decât dacă nu are. Proiectul nu schimbă regimul general al contractelor part-time, ci doar lărgește cercul celor care pot beneficia de excepție.
Inițiatorii spun că diferența aceasta nu se justifică. „Un tânăr de 20, 22 sau 25 de ani care a finalizat studiile, le-a întrerupt sau care, din diferite motive, nu se mai află într-o formă de școlarizare poate întâmpina dificultăți cel puțin la fel de mari în găsirea unui loc de muncă precum un tânăr de aceeași vârstă care are calitatea de elev sau student”, arată aceștia. Ei susțin că mecanismul actual poate duce la costuri fiscale disproporționate față de venitul real, lucru resimțit mai ales de tinerii fără experiență, pentru care o normă redusă e adesea singura ofertă disponibilă.
Argumentul cel mai greu vine din statistici. Potrivit Eurostat, în 2025, 19,2% dintre tinerii români cu vârste între 15 și 29 de ani nu aveau un loc de muncă și nici nu urmau vreo formă de educație sau formare profesională, adică făceau parte din categoria NEET. Media europeană era de 11%, iar România a avut cea mai mare pondere din Uniune. La nivelul UE, rata crește odată cu vârsta: 5,3% la grupa 15-19 ani, 12,8% între 20 și 24 de ani și 14,7% la 25-29 de ani. Cu alte cuvinte, riscul de a rămâne în afara pieței muncii crește tocmai după terminarea școlii, exact în perioada în care tinerii pierd facilitatea fiscală. „Nu ne propunem ca munca part-time să devină o soluție permanentă pentru tineri. Ne propunem ca ea să poată reprezenta primul pas către un loc de muncă stabil, către independență financiară și către o carieră profesională”, spun autorii proiectului.
Rămâne de văzut cât de ușor va trece propunerea. Regula contribuțiilor la nivelul salariului minim a fost introdusă ca să limiteze practica angajatorilor de a declara cu jumătate de normă oameni care lucrează, de fapt, cu normă întreagă. O extindere a excepției poate redeschide această portiță, iar Ministerul Finanțelor, care caută în continuare venituri pentru a reduce deficitul, ar putea privi cu reticență orice măsură care scade încasările. De cealaltă parte, un tânăr care lucrează legal, chiar și câteva ore pe zi, contribuie la buget mai mult decât unul care stă acasă sau muncește la negru. Parlamentarii vor trebui să cântărească aceste două argumente.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original