Un diagnostic de diabet nu le interzice pacienților pentru totdeauna dulciurile, dar le cere să știe exact ce mănâncă, cât și când. Precizarea vine de la dr. Moreh Eszter, medic primar în diabet zaharat, nutriție și boli metabolice la Centrul Medical TopMed din Târgu Mureș, care a explicat, într-un material publicat duminică, 11 octombrie 2026, de unde pornește unul dintre cele mai răspândite mituri despre această boală.
Mulți pacienți asociază imediat vestea diagnosticului cu o alimentație sărăcită de plăceri și cu interdicții stricte. Medicul spune că realitatea e mai nuanțată: nu gustul dulce trebuie eliminat, ci înțeles felul în care zahărul influențează glicemia. Într-un organism sănătos, zahărul ajunge în sânge sub formă de glucoză, iar insulina o duce în celule, unde devine energie. La diabetici mecanismul se strică, fie pentru că pancreasul nu produce destulă insulină, fie pentru că celulele nu mai răspund cum trebuie la ea. Glicemia crește, iar dacă episoadele se repetă des, apar în timp complicații la nivelul vaselor de sânge, rinichilor, ochilor, nervilor și inimii.
Tocmai de aceea, avertizează medicul, dulciurile nu pot fi tratate cu superficialitate. Interdicția totală nu e însă soluția, pentru că rar ține pe termen lung. Ea alimentează frustrarea și duce uneori la „scăpări”, când omul mănâncă mai mult decât ar fi făcut-o dacă ar fi știut că i se permite, ocazional, un desert. Contează contextul: o porție mică, integrată într-o masă echilibrată, are alt efect decât dulciurile mâncate pe stomacul gol sau printre mese.
Mai mare decât desertul de duminică poate fi, spune specialista, problema zahărului pe care pacienții nu-l văd. Mulți se feresc de prăjituri, dar beau sucuri, mănâncă iaurturi cu fructe, cereale procesate, biscuiți sau sosuri, toate cu zahăr adăugat care ridică glicemia rapid și des. Din acest motiv, un desert mic și planificat poate fi mai ușor de gestionat decât zahărul consumat zilnic fără să ne dăm seama. Primul pas, recomandă medicul, e citirea etichetelor.
Contează și ce fel de desert alegem. Unul făcut din zahăr rafinat și făină albă duce la o creștere bruscă a glicemiei, în timp ce cel cu mai multe fibre, proteine sau grăsimi sănătoase se absoarbe mai lent. O felie mică de prăjitură după o masă cu proteine și legume are, de pildă, un impact mai redus decât aceeași felie mâncată singură, pe stomacul gol. Indicele și încărcătura glicemică sunt repere utile, însă regula simplă, în cuvintele medicului, este că asocierea alimentelor face diferența. La fel de importantă este porția: de multe ori problema nu e gustarea în sine, ci cantitatea, iar controlul ei se învață, cu sprijin și educație nutrițională.
Sursă text și foto: Cuvântul Liber — articolul original