România va trebui să se descurce fără energia de la Cernavodă cel puțin încă trei săptămâni. Cele două reactoare, oprite din cauza nivelului scăzut al Dunării, nu vor fi repornite în septembrie, iar cel mai devreme termen luat în calcul de Ministerul Energiei este mijlocul lui octombrie, și acela condiționat de prognoze. Până atunci, golul lăsat de centrala nucleară este acoperit în principal din importuri. Asta înseamnă costuri mai mari și o dependență de piețele vecine tocmai când se apropie sezonul rece.
„Situația este în continuare rezervată”, a spus pentru Digi24 secretarul de stat Cristian Bușoi. Potrivit acestuia, prognozele pe următoarele zece zile, considerate cele mai apropiate de realitate, nu indică un debit la intrarea fluviului în țară și nici un nivel al apei la Cernavodă care să permită repornirea în siguranță. Problema e una tehnică: reactoarele au nevoie de apă din Dunăre pentru pompele sistemului de răcire. După două-trei zile cu ușoare creșteri, debitul urmează să scadă din nou, uneori semnificativ. Bușoi a ținut totuși să precizeze că scăderea nu pune în discuție securitatea centralei și că există planuri de rezervă și comitete pregătite pentru orice scenariu.
Oficialul a descris și cum a fost acoperit deficitul. Complexul Energetic Oltenia a funcționat cu patru grupuri, iar centralele pe gaz, OMV Brazi, Iernutul vechi și unitățile mai mici, au mers la capacitate maximă. Chiar și așa, importurile au rămas principala sursă de compensare. Nivelul lor depinde mult de vânt: în serile cu producție eoliană bună, cum a fost cea de joi, când s-au atins 1.200 de megawați la vârf, importurile au coborât sub 1.500 MW. Când vântul a lipsit, au urcat până la 2.500 MW.
Oprirea reactoarelor a schimbat și felul în care e folosită energia solară. Înainte, la prânz existau surplusuri pe care România le trimitea spre sud, către Bulgaria, uneori la prețuri negative, pentru ca apoi să cumpere energie la orele de vârf. Acum producția fotovoltaică din timpul zilei este consumată integral și ține locul celor 1.200–1.300 de megawați pe care Cernavodă îi livra constant, în bandă. Seara însă, când panourile nu mai produc, sistemul rămâne dependent de vânt și de ce se poate cumpăra din afară.
Episodul arată o vulnerabilitate care nu mai poate fi tratată ca excepție. Seceta și debitele mici ale Dunării au devenit tot mai frecvente la final de vară, iar singura centrală nucleară a țării depinde direct de fluviu. Cu cât repornirea se amână, cu atât crește presiunea pe prețuri și pe balanța energetică. Pentru furnizori și consumatori contează acum dacă ploile din bazinul Dunării vor veni înainte de mijlocul lui octombrie. Deocamdată, prognozele nu dau motive de optimism.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original