Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, le-a cerut joi, 15 octombrie 2026, liderilor UE reuniți la Bruxelles să analizeze crearea unei rezerve strategice de gaze naturale. Motivul este starea depozitelor din Europa, care intră în sezonul rece cu stocuri mult sub nivelul considerat confortabil, în timp ce prețurile ridicate și tensiunile geopolitice fac tot mai greu de garantat aprovizionarea.
Informația a fost transmisă de diplomați și oficiali europeni citați de POLITICO. Ideea ar fi ca statele membre să aibă o plasă de siguranță pentru cazul în care livrările se blochează sau piața energetică primește un nou șoc. Detaliile lipsesc deocamdată, însă un oficial european de rang înalt a spus că mecanismul ar putea copia modelul rezervelor strategice de petrol și produse petroliere.
Problema vine din felul în care funcționează sistemul de până acum. Depozitele subterane sunt umplute în mod obișnuit de companii private, care urmăresc prețurile și profitul. Anul acesta, costurile mari ale gazelor, influențate de tensiunile geopolitice și de conflictul din Iran, au făcut ca refacerea rezervelor să nu mai fie atractivă comercial. La începutul lui octombrie, depozitele UE erau pline în proporție de aproximativ 72%. Documente interne văzute de POLITICO arată că normele actuale nu obligă guvernele să mențină rezerve suplimentare, indiferent de evoluția pieței.
Unele capitale nu așteaptă o soluție comună. Olanda a alocat aproape un miliard de euro sub formă de subvenții pentru achiziția de energie, iar Germania analizează constituirea unui depozit strategic național de gaze. Comisia a lansat în paralel și ideea unui mecanism prin care statele ar putea cumpăra energie în mod centralizat. Potrivit informațiilor apărute după discuțiile de la Bruxelles, propunerea nu a stârnit un entuziasm deosebit în rândul liderilor.
Dacă rezerva ia ființă, ar însemna o schimbare de filosofie: securitatea aprovizionării ar trece, măcar în parte, din mâna pieței în cea a statelor. Rămân însă fără răspuns întrebările esențiale: cum s-ar constitui stocurile, cine le-ar administra și cum ar fi împărțite costurile, tocmai cele care de obicei împart capitalele europene.
Sursă text și foto: Contează — articolul original