Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, pune o parte din vină pentru faptul că Armata cumpără puțin „made in Romania” chiar pe industria autohtonă. Potrivit lui, fabricile de stat nu livrează la timp ce li se comandă, iar multe firme private cer contracte doar pe baza unor prezentări PowerPoint și a unor fișiere PDF. Declarațiile, făcute la podcastul „Frontier Defense” (episodul 19) găzduit de G4Media, vin ca răspuns la criticile tot mai dese din partea producătorilor locali. Aceștia acuză Ministerul Apărării Naționale că ocolește echipamentele fabricate în țară tocmai când bugetele pentru înzestrare cresc.
Cele mai dure cuvinte i-au fost adresate companiei naționale Romarm. „Armata Română are date comenzi cu bani celor de la Romarm care nu livrează. Armata Română cu durere în suflet aplică penalități celor de la Romarm”, a spus Miruță. Ministrul a recunoscut că industria de stat este „forțată la limită” și că nu are capacitatea de a onora comenzile primite. Cifrele pe care le-a dat arată cât de gravă e situația: penalitățile datorate Armatei ajung la aproximativ 8%, în timp ce marja de profit a acestor companii este de 5-10%. Asta înseamnă că, la unele contracte, întârzierile pot anula aproape tot câștigul sau chiar îl pot transforma în pierdere, iar asta nu ajută deloc o industrie care ar trebui să se modernizeze.
În cazul firmelor private, Miruță susține că ministerul a creat deja un mecanism prin care acestea pot intra în contractele mari. MApN le cere marilor furnizori să lucreze cu producători privați locali, în proporție de 30% până la 60%. Ministerul nu alege însă partenerii. „Eu am asigurat doar un culoar, o pasarelă de la firma mare care integrează produsul spre oricine se potrivește din mediul privat”, a explicat ministrul. Cu alte cuvinte, decizia rămâne la integratorii străini sau mari, iar șansele firmelor românești depind de cât de competitive sunt în fața acestora.
Ministrul a mai spus că sectorul privat de apărare „începe să se dezvolte”, dar că multe companii vin la minister doar cu promisiuni. Unele cer parteneriate cu Armata pe baza unor documente care descriu ce ar urma să producă. Miruță a spus că astfel de inițiative merită sprijin, dar nu din bugetul Apărării: MApN poate cumpăra doar produse testate, care au demonstrat că respectă standardele. „MApN nu poate intra ca finanțator în susținerea unei idei care va ajunge la bun sfârșit sau nu va ajunge la bun sfârșit”, a spus el. Ministrul a sugerat că ajutorul ar trebui să vină de la „alte structuri ale statului”, fără să spună care anume. Tocmai aici se vede o problemă pe care România nu a rezolvat-o: nu există un mecanism clar de finanțare pentru etapa dintre prototip și produsul omologat, iar multe firme mici nu reușesc să treacă de ea.
Industria privată vede lucrurile diferit. Constantin Pintilie, CEO al BlueSpace Technology, un producător local aflat în creștere care are deja contracte cu NATO, a spus la același podcast că problema ține mai degrabă de mentalitate. „Românii nu vor produse românești, vor produse de firmă, ei nefiind de firmă”, a declarat el. Pintilie a avertizat că industria locală de apărare riscă să nu funcționeze, pentru că românii ar fi „meșteri în comerț”, nu în producție. Cele două poziții arată că statul și producătorii se acuză reciproc, iar asta contează într-un moment în care banii pentru apărare cresc. Dacă cele două tabere nu se înțeleg, cea mai mare parte a acestor bani riscă să ajungă tot la furnizori din afara țării.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original