Rezultatul alegerilor americane de la mijlocul mandatului, câștigate de democrați, îi taie lui Donald Trump aura de invincibilitate pentru prima oară de când s-a întors la Casa Albă și schimbă calculele unor capitale care i-au resimțit direct politicile, de la Kiev și Teheran până la Bruxelles. Sursa vorbește despre o victorie a democraților, iar analiza de față pleacă de la ideea că, dacă ei preiau controlul Congresului, din ianuarie administrația va fi supusă unei supravegheri parlamentare mult mai stricte, publicată luni, 9 noiembrie 2026.
Pentru europeni, scrutinul poate deschide drumul către o relație transatlantică mai puțin încărcată de presiuni asupra aliaților și de retorica MAGA. Ucraina ar putea conta pe un Congres care să frâneze concesiile făcute Moscovei, iar în Israel slăbirea principalului sprijin extern al coaliției conduse de Benjamin Netanyahu ar putea modifica raportul de forțe. Iranienii, la rândul lor, pot spera că războiul declanșat de Trump nu va continua la nesfârșit.
Optimismul are însă limite clare. Un președinte aflat în declin politic nu este automat unul mai previzibil: tocmai senzația că pierde controlul și că moștenirea sa istorică e amenințată l-ar putea face mai impulsiv.
Riscul cel mai imediat privește Ucraina. Paradoxal, slăbirea lui Trump ar putea accelera o încetare a focului. Vladimir Putin, aflat în fața unor dificultăți militare și economice tot mai mari, ar vedea în actualul președinte american cea mai bună șansă la o înțelegere pe care s-o poată prezenta drept victorie. Pentru Kiev, asta ar putea însemna o capcană: negociatorii administrației, lipsiți de experiență, ar putea împinge spre concesii teritoriale, iar suspendarea ajutorului militar și a informațiilor furnizate de Washington sau refuzul unor garanții de securitate credibile ar putea deveni instrumente de presiune.
O pace obținută pe seama Ucrainei n-ar pune capăt agresiunii rusești, ci ar crea precedentul că frontierele pot fi redesenate prin forță, iar Europa ar trebui să trăiască cu consecințele. Trump nu devine, de altfel, un președinte fără pârghii: Casa Albă păstrează o marjă mare de manevră în politica externă și de apărare, iar el mai are doi ani pentru a-și impune agenda. Schimbarea reală ar fi controlul parlamentar mai sever asupra deciziilor sale executive.
Sursă text și foto: Jurnalul Național — articolul original