Pentru cinci dolari, oricine are o conexiune la internet poate apăsa pe trăgaciul unei arme reale aflate la mii de kilometri distanță. Un site lansat recent, semnalat de publicația americană Futurism, permite utilizatorilor să controleze din browser arme pneumatice adevărate și să tragă cu ele în ținte fizice. Nu e un simulator și nici un joc video. Iar asta ridică o întrebare incomodă: cât de subțire a devenit linia dintre divertismentul online și tehnologia folosită deja pe câmpurile de luptă?
Armele de pe platformă trag cu proiectile din cauciuc de calibrul .68, o muniție clasificată drept „mai puțin letală” și folosită de forțele de poliție din multe țări pentru controlul mulțimilor. Utilizatorii au la dispoziție 12 tipuri de armă, iar accesul se plătește: 5 dolari aduc 5 credite. O rundă durează 90 de minute, timp în care jucătorul preia controlul armei alese, aude zgomotul real al focurilor și vede pe ecran, în timp real, unde a lovit. Țintele sunt discuri rotunde care se fac din verzi roșii când sunt nimerite.
Totul are forma unui concurs. Dacă nu se strâng destui oameni, locurile rămase libere sunt ocupate de un concurent controlat de inteligența artificială. Cei care au încercat platforma au rezumat experiența cu o ironie amară: nu a fost niciodată mai simplu să tragi cu o armă, nici măcar nu mai trebuie să te ridici de pe canapea.
Proiectul nu pune în scenă războaie, iar țintele sunt inofensive. Momentul lansării nu e însă întâmplător. Armele operate de la distanță au trecut de mult din filmele SF în realitate. Israelul a folosit o armă similară, acționată de la distanță, pentru a-l asasina pe unul dintre cei mai importanți oameni de știință din programul nuclear iranian. În Ucraina, sistemele controlate de la distanță și armele autonome bazate pe inteligență artificială au ajuns o prezență obișnuită pe front.
Tocmai aici stă partea care dă de gândit. Tehnic vorbind, diferența dintre a nimeri un disc colorat pe o pagină web și a acționa un sistem de armament prin internet ține mai mult de ce se află în fața țevii decât de tehnologia din spate. Un serviciu comercial care transformă tragerea de la distanță într-un produs cu abonament și clasament normalizează gestul și îl face banal. Rămân și întrebările practice, la care site-ul nu răspunde deocamdată: cine garantează că armele nu pot fi îndreptate spre altceva, cât de sigur e sistemul la un atac informatic și ce spune legislația despre operarea unei arme reale dintr-o altă țară.
Sursă text și foto: Mediafax — articolul original