Arheologii turci au scos la lumină, la Hattușa, un nou fragment din Tratatul de la Kadeș, acordul semnat în jurul anului 1269 î.Hr. de faraonul Ramses al II-lea și de regele hitit Hattusili al III-lea, considerat cel mai vechi tratat de pace cunoscut. Fragmentul, o bucată de tăbliță de lut cu scriere cuneiformă, conține textul unei secțiuni despre tratamentul refugiaților. Descoperirea nu rescrie istoria, dar completează un document pe care istoricii îl reconstituie de mai bine de un secol, bucată cu bucată, din ruinele fostei capitale hitite din centrul-nordul Turciei.
Anunțul a venit de la Ministerul Culturii și Turismului de la Ankara, printr-o declarație din 21 septembrie, preluată de Live Science și Agerpres. „Am găsit urme de pace, vechi de mii de ani, în solul Anatoliei”, a spus ministrul Mehmet Nuri Ersoy. Tot el a legat conținutul fragmentului de prezent: textul despre refugiați „ne amintește de responsabilitatea noastră de a proteja viața și demnitatea umană”. Mesajul nu e întâmplător. Turcia găzduiește una dintre cele mai mari populații de refugiați din lume, iar Ankara folosește de ani buni patrimoniul arheologic ca instrument de imagine. Un tratat de pace de acum peste trei milenii, descoperit pe teritoriul său, se potrivește perfect acestei strategii.
Documentul are o istorie aparte. Deși poartă numele Kadeșului, textul nu pomenește deloc celebra bătălie dintre egipteni și hitiți, purtată cu câțiva ani înainte. De aceea, specialiștii îl mai numesc tratatul de pace egipteano-hitit, Tratatul Etern sau Tratatul de Argint. Acordul a pus capăt unui conflict de aproape două secole pentru controlul teritoriilor din estul Mediteranei. Nu a avut un învingător clar: cele două mari puteri ale Epocii Bronzului au ajuns la concluzia că le costă mai mult să continue războiul decât să împartă sferele de influență.
Tratatul a supraviețuit în două variante, la mii de kilometri distanță una de alta. Versiunea egipteană, în hieroglife, a fost găsită la începutul secolului al XIX-lea pe zidurile unui templu dedicat lui Ramses al II-lea la Teba, actualul Luxor. Varianta hitită, scrisă în akkadiană, limba diplomației din acea epocă și cea mai veche limbă semitică documentată, a început să fie identificată la Hattușa abia la începutul secolului al XX-lea. Arheologii au găsit acolo numeroase documente diplomatice, printre care și alte fragmente din același tratat.
Hattușa a fost centrul unui imperiu care a controlat Anatolia centrală aproximativ între 1650 și 1200 î.Hr. Noul fragment a apărut într-o clădire din vechea capitală, iar săpăturile continuă. Fiecare bucată nouă de tăbliță poate umple golurile din textul akkadian și poate arăta în ce puncte versiunea hitită diferă de cea egipteană. Asemenea diferențe spun adesea mai mult despre felul în care fiecare parte a vrut să-și prezinte pacea în fața propriilor supuși decât textul în sine.
Sursă text și foto: G4Media — articolul original