Rivalitatea dintre Washington și Beijing a trecut de tarife și soia. Acum miza este inteligența artificială, iar Donald Trump și Xi Jinping ajung din nou față în față într-un moment în care ambele puteri văd AI-ul ca pe o chestiune de securitate națională, nu doar de tehnologie. Cine controlează cipurile, datele și modelele avansate va avea un cuvânt greu de spus în economia, dar și în armatele deceniului următor.
Cele două tabere pornesc cu avantaje diferite. Statele Unite au companiile care dau tonul în domeniu și, prin Nvidia, controlează procesoarele grafice pe care se antrenează cele mai performante modele. China are în mână altceva: domină extracția și mai ales procesarea pământurilor rare, fără de care nu se pot face nici cipuri, nici centre de date, nici armament modern. De aceea, pe masa negocierilor, restricțiile la exportul de semiconductori și cele la exportul de minerale critice au ajuns să fie tratate ca monedă de schimb.
Washingtonul limitează din 2022 accesul Chinei la cipurile de vârf. Strategia s-a clătinat în ianuarie 2025, când startup-ul chinez DeepSeek a lansat un model competitiv, realizat, potrivit companiei, cu costuri mult mai mici decât ale rivalilor americani. Bursele au reacționat imediat. Episodul a arătat că sancțiunile pot încetini China, dar nu o pot opri. Între timp, administrația Trump a oscilat: a permis vânzarea unor cipuri mai slabe pe piața chineză, în schimbul unei părți din venituri care revine statului american, iar Beijingul le-a cerut propriilor companii să evite produsele americane și să cumpere de la furnizori locali.
De data aceasta, o eventuală înțelegere nu se va măsura doar în tone de mărfuri sau în procente de taxe vamale. Vor conta mai ales lucrurile rămase nespuse: ce cipuri va putea vinde Nvidia în China, cât de repede își va relaxa Beijingul controalele asupra pământurilor rare și dacă cele două guverne vor accepta măcar niște reguli minime pentru folosirea AI-ului în domeniul militar. Ultimul armistițiu comercial, încheiat de cei doi lideri în octombrie 2025, în Coreea de Sud, a arătat că amândoi preferă acorduri temporare, pe care le pot renegocia oricând.
Pentru Europa, prinsă între cele două tabere, miza e concretă. Orice compromis sau orice escaladare între SUA și China schimbă prețurile și disponibilitatea cipurilor și a materiilor prime de care depinde și industria europeană. Din acest punct de vedere, Bruxellesul rămâne deocamdată doar spectator.
Sursă text și foto: BBC News — articolul original
