Problema nu este specifică României. Aproape toate statele europene operează rețele construite într-o perioadă în care electricitatea circula într-un singur sens: din centrale către consumatori.
Între timp, sistemul energetic s-a schimbat radical. Multe locuințe nu mai sunt doar consumatori, ci și producători de energie. În România există peste 330.
000 de prosumatori. Panourile fotovoltaice instalate pe acoperișuri injectează surplusul în rețea în timpul zilei, iar seara aceiași utilizatori redevin consumatori. În paralel, apar mii de stații de încărcare pentru automobile electrice, sisteme de stocare în baterii și noi investiții industriale care cer puteri instalate tot mai mari.
Toate aceste schimbări pun presiune pe o infrastructură proiectată pentru un alt model de consum. În multe regiuni europene, inclusiv în România, operatorii de distribuție se confruntă deja cu întârzieri la racordarea unor proiecte de energie regenerabilă sau a unor noi consumatori industriali. Un raport al Eurelectric , federația industriei europene de energie electrică, arată că principalul obstacol în calea electrificării nu mai este tehnologia, ci incapacitatea sistemului energetic, industrial și financiar de a coordona simultan investițiile, infrastructura și gestionarea riscurilor.
Una dintre cauze este chiar modul în care sunt reglementate investițiile. În prezent, operatorii pot justifica mai ușor lucrări atunci când există deja o nevoiei demonstrată: consumul a crescut, au apărut cereri de racordare sau au fost identificate probleme în funcționarea rețelei. Organizația consideră că această abordare nu mai răspunde realității din piață.
Dezvoltarea proiectelor regenerabile și electrificarea economiei avansează într-un ritm mult mai rapid decât pot fi extinse rețelele. Iată de ce distribuitorii ar trebui să poată investi înainte ca blocajele să apară, nu după ce acestea au devenit evidente. Miza este mai mare decât simpla înlocuire a unor cabluri sau transformatoare.
Rețelele viitorului vor trebui să funcționeze diferit față de cele construite acum câteva decenii. Digitalizarea, automatizarea și monitorizarea în timp real devin componente esențiale pentru administrarea unui sistem în care milioane de consumatori produc, la rândul lor, energie. O altă presiune vine din electrificarea transporturilor și a încălzirii.
Vehiculele electrice și pompele de căldură vor crește semnificativ consumul de electricitate în următorii ani, iar rețelele trebuie pregătite pentru aceste vârfuri de sarcină. În același timp, fenomenele meteorologice extreme obligă operatorii să investească într-o infrastructură mai rezistentă la furtuni, caniculă sau îngheț. Potrivit calculelor Comisiei Europene, necesarul total de investiții în infrastructura electrică, până în 2040, este de aproximativ 730 de miliarde de euro pentru rețelele de distribuție și încă aproape 480 de miliarde pentru rețelele de transport la nivelul UE.
Chiar dacă, pentru consumatori, aceste investiții nu sunt atât de vizibile precum un parc eolian sau o centrală pe gaz, fără ele investițiile din sectorul energetic nu-și pot atinge scopul. Mesajul transmis de Eurelectric este clar: Europa nu mai poate trata rețelele electrice ca pe o infrastructură secundară. După ani în care atenția s-a concentrat asupra producerii energiei curate, următorul deceniu va fi decis de capacitatea sistemelor de distribuție de a prelua și transporta această energie acolo unde este nevoie de ea.
Una dintre cele mai mari probleme nu este lipsa tehnologiei, ci cadrul de reglementare. În prezent, investițiile operatorilor de distribuție sunt aprobate în principal pe baza unor necesități deja demonstrate: consum existent, cereri concrete de racordare sau probleme deja apărute în rețea. Acest model funcționa într-o piață în care evoluția consumului era relativ predictibilă.
Astăzi însă, dezvoltarea este mult mai rapidă decât procesul investițional.