Un tânăr român are de două ori mai multe șanse decât restul populației să ajungă într-o gospodărie în care locuința îi înghite peste 40% din venitul disponibil. Datele Eurostat pentru 2025 plasează România printre țările cu cea mai mare diferență între generații la acest capitol, într-o Uniune în care, în 16 din 27 de state membre, tinerii sunt mai expuși decât ansamblul populației la o astfel de povară.
Pragul de 40% e cel folosit în statisticile europene pentru a stabili când o gospodărie este supraîncărcată de costurile locuinței. În calcul intră toate cheltuielile legate de casă, nu doar chiria sau ratele. La noi, rata de supraîncărcare în rândul tinerilor este aproximativ dublă față de media pe întreaga populație. Pentru cei între 20 și 24 de ani, 17,5% trăiesc în gospodării care au depășit acest prag.
Cifrele sunt cu atât mai interesante cu cât România rămâne una dintre țările UE cu cele mai multe locuințe aflate în proprietatea celor care locuiesc în ele. Aparent, un paradox: dacă aproape toată lumea are casă, de ce ar fi greu pentru tineri? Răspunsul stă în faptul că o piață cu mulți proprietari nu e neapărat una accesibilă pentru cei care intră abia acum pe ea. Cine nu moștenește sau nu primește ajutor din familie trebuie să cumpere sau să închirieze la prețurile de azi, cu venituri de început de carieră.
Problema nu ține doar de România. În numeroase state europene, chiria, ratele și facturile iau o felie mai mare din veniturile tinerilor decât din cele ale generațiilor mai în vârstă. Asta se vede și în momentul în care se rup de casa părinților: în unele țări nordice, plecarea are loc pe la 21–22 de ani, în timp ce în alte părți ale continentului tinerii mai stau acasă până aproape de 30 de ani sau chiar mai mult. Tradiția și obiceiurile locale contează, dar costurile locuinței pesc tot mai greu în balanță.
Pentru o parte dintre tinerii români, miza s-a mutat astfel de la dorința de independență la capacitatea reală de a o plăti. Iar când mutarea într-o locuință proprie depinde de buget mai mult decât de voință, decizia de a rămâne în casa părinților devine, adesea, una impusă de calcule, nu de alegere.
Sursă text și foto: Ziarul Clujean — articolul original